joi, 4 februarie 2021

Parte din traversarea Carpatilor, pe traseul viitoarei A1, octombrie, 2020

        La momentul in care in alti ani agatam rotile in cui am decis sa profitam de vremea frumoasa si sa mai recuperam un pic din lipsa de ture a acestui an nefericit.

Impreuna cu Alex alegem o tura pe traseul ce va fi urmat de autostrada A1 in traversarea Carpatilor Meridionali. Ma rog, doar o parte din acet traseu. Am evitat deliberat Valea Oltului, nu e nicio placere sa fii vanturat de TIR-uri, mi se pare chiar riscant pe bicicleta.

Asa ca mergem cu masina pana la Gara Cornetu, luam un tren de dimineata pana la Calimanesti si vom reveni apoi, peste munte, la Cornetu. 

Inghesuim biclele la coada trenului si il lasam pe Nas cam nemultumit de suma data pentru transportul lor. Pentru noi avem bilete luate din gara.

Admiram Oltul, tunelele, si ne dam seama de ce nu s-a ales aceasta varianta si pentru autostrada. Pur si simplu nu ar fi fost loc pe langa linia de tren si DN7 sau ar fi fost nevoie de niste tunele foarte lungi, deci nerentabil economic.

Ajungem cu bine in Calimanesti, unde incepe de fapt tura de bicicleta.

 

Traversam un cartier "colorat", fara vreo problema, nici macar cainii nu ne-au bagat in seama.
Drumul e in renovare, latire, refacere de podete, asfaltare si... PISTE de BICICLETEEEE! Frumoasa initiativa pentru un drum "de tara"!
Alex "slaveste" deocamdata un indicator in asteptarea berii adevarate. 

Catre Suici incepem sa urcam ceva mai abrupt. Asfaltarea nu a ajuns inca aici, dar se lucreaza la drum.




Case ingrijite alterneza cu cele lasate in parasire. Un afis si o cladire parca teleportate din alte timpuri. Doar termopanele nu par la locul lor aici.

Din varf de deal se vede neingradit pe kilometri buni. Coboram in viteza si ardem rapid niste kilometri de traseu.


In Valeni ne racorim la propriu cu cate un Radler. E soare si sunt 21 de grade. O vreme de vara, care nu poate decat sa ne bucure.



Pana la Salatrucu se urca agale pe asfalt. Ne bucuram de pedale fara sa tragem prea tare de noi.  Apoi schimbam directia catre Vest, parasim asfaltul si intram pe traseul A1, de care aminteam mai devreme.
Nici pe aici nu vor avea viata usoara constructorii, dealul e framantat de alunecari de teren de suprafata si mai peste tot e cate o mica mlastina.



Aproape de varf ne depasesc trei motoare cu care ne vom reintalni la locul de popas si ne vom depasi de mai multe ori pe coborare. 
Autostrada va "trisa" un pic aici, nu va urca asa de sus si va trece prin tunelul Poiana, unul dintre cele mai lungi din Romania. 


In pas poposim putin si apoi ne lansam pe ultima coborare, una prelunga. 



Mergem mai usurel, sa nu dezmembram Pegasul lui Alex. Astfel avem cam acelsi ritm cu baietii pe motoare, cu care ne tot depasim pana pe firul vaii. Din loc in loc mai slabesc franele si las bidiviul sa se cabreze liber peste denivelarile drumului. Le inghite ca pe jaratec si ar vrea mai mult. Dar deja m-am distantat prea mult si ii trag haturile.
In vale se afla un centru de informare turistica, cu o amplasare interesanta, pe o insula artificiala. Arata foarte ingrijit.

Traseul de azi face un inconjur complet al muntelui Cozia, iar acum am ajuns pe latura nordica.

Trecem pe langa  manastirea Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, insa nu ne mai oprim pana cand ajungem la Olt.

Peste Olt e Manastirea Cornet, pe sub care am trecut de dimineata cu trenul, printr-un scurt tunel.

Cam pe acolo e Gara Cornet, unde am lasat masina!


O tura destul de usoara, care poate fi facuta si cu familia, traficul e redus, iar pe putinele urcari mai accentuate se poate eventual impinge bicicleta.


Relive 'Calimanesti-Salatrucu-Cornet'

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu