Pasul Ghimes, septembrie 2021

        Chef maaaaare de pedale!!! 

Chef accentuat si de frustrarea generata de amanarile multiple ale primei ture din acest an din cauza de vreme rea sau de lipsa unui coechipier.

Am constatat cu tristete ca a devenit foarte greu sa mai gasesc un biciclist disponibil pentru o tura. Si ma refer la vechii parteneri de ture, ptr ca nu mai am starea sa pun un anunt pe net si sa merg cu oricine ar zice da. Copiii, starea de sanatate sau schimbarea de prioritati sunt cauze obiective. Mai nou s-a adaugat si mizeria asta de hiperinflatie de ursi, care iti dau un sentiment de insecuritate si de teama, excluzand total posibilitatea unor ture solitare.

Si da, padurea e "Casa lor", dar asta nu ma va face sa accept vreodata ca orasul sa fie "inchisoarea mea"! Dintotdeauna am iesit in natura respectand acele reguli de baza: sa iti semnalezi prezenta prin zgomot, sa pastrezi potecile, etc, iar asta a fost suficient. M-am intalnit cu ursul in trecut si ne-am vazut fiecare de drumul lui. Ei bine, intr-un echilibru distorsionat de numarul excesiv de ursi, chestia asta nu pare sa mai functioneze.In mod evident e necesara o reducere drastica a numarului acestora. Din pacate nici ultimele legi nu ajuta cu nimic si prevad o inrautatire a situatiei si a securitatii celor care se bucura de natura in natura (nu vorbesc aici de activistii de sufragerie). O sa mai revin pe tema asta la urmatoarea postare.

Deocamdata am reusit o sincronizare de ultim moment cu Ovidiu (Aristotel), cu care am mai facut destule ture in Moldova. Tinta de azi este Pasul Ghimes, de fapt un inconjur al lui, pentru ca simpla traversare ar fi o provocare prea mica si rapid de indeplinit.

Ne intalnim la 7 dimineata in Bacau, abia ce rasarise soarele si pornim spre Lunca de Sus.

Acolo este una dintre distractiile alpine cele mai interesante ale Romaniei, SkiGhimes, un bob pe sine cauzator de adrenalina.

Dupa un mic dejun la fata locului, cu langosi, ceai si cafea, profitam de lipsa de aglomeratie si ne dam cateva ture cu viteza maxima. In we se recomanda parcurgerea la ore matinale, ca sa se evite statul la coada, care altfel poate fi si de 30 minute pentru o tura, si aglomeratia de pe traseul in sine.

Desi nu iti vine usor, dupa cateva ture de acomodare te poti da linistit fara frane, de sus pana jos. Cum ziceam, ajuta ca suntem doar noi pe pista si putem merge cu viteza maxima. 

Railbike: Bicaz Chei - Tasca, mai 2019

Pe linia de cale ferata industriala dintre cariera Bicaz Chei si fabrica de ciment de la Tasca.

Tarcau - Tarcuta - Faget - Damuc - Bicazu Ardelean, septembrie 2017

       Povestea aceasta este despre traversarea dubla a Muntilor Tarcaului, intre vaile Bicazului si Trotusului, pedaland pe drumuri pastorale, putin spre deloc circulate, insa deosebit de pitoresti.

Rasaritul ne-a prins la putin timp dupa ce am plecat din Tarcau, urmand in amonte cursul raului omonim.

Suntem doar noi (eu si cu Adrian - nrvant) pe drumul frumos asfaltat, ce urca domol, tinand meandrele Tarcaului. Cateva masini ale taietorilor de lemne, care se grabesc catre munca, sunt singurele vehicule care ne depasesc.

Comanesti - Castel - Valea Uzului - Miercurea Ciuc, iunie 2017

        Se facusera deja 9 luni de pauza de biciclit in iunie si simteam ca e musai sa bag o tura de munte. Entuziasmul era mare si imi parea ca rememorarea turelor trecute ar tine loc de antrenament...

Caut in tolba planurilor unul care a stat pe fundul sacului mai multi ani si ma hotarasc sa plec din Comanesti, sa merg in amonte de lacul de acumulare Poiana Uzului si apoi sa trec prin pas in Transilvania, pana la Miercurea Ciuc.

Pe harta socotelile aratau vreo 78 km si 900 metri de ascensiune. Si ce daca sunt cam nepregatit fizic?!? Plec dimineata devreme si iau mai multe pauze pe parcurs. Asta era socoteala pe care mi-o facusem.

Mi-am dat intalnire cu Adrian, cu care am parcurs si Turul Hasmasului acum cativa ani, care mai vine cu inca trei prieteni.

Pana ne adunam toti si ne urnim la drum trece vreo ora. Baietii sunt in forma si propun o varianta de traseu mai interesanta decat desenasem eu pe harta. In loc sa mergem relativ pe plat, prin Darmanesti, urcam pe forestier peste munte si avem sansa sa vedem Castelul (Palatul Stirbei).

In mod normal sunt foarte interesat de obiective de acest gen, insa acum sunt un pic ingrijorat ca se mai adauga cativa kilometri, iar intrarea blanda in traseu va fi inlocuita de un urcus destul de in forta.

Si pornim la drum...

Rarau, Giumalau si Drumul Talienilor, septembrie 2016

        Ideea acestei ture mi-a venit acum un an cand, admirand privelistea de pe Varful Rarau (1651 m), am zarit un alt varf, impodobit cu o cruce, varf care parea sa se ridice binisor peste altitudinea la care eram. Asta m-a contrariat pentru ca pe atunci aveam impresia (gresita!) ca printre "uriasii" Moldovei, dupa Ceahlau ar urma Raraul. Cum piramida Ceahlaului este inconfundabila si nu aducea nici pe departe cu ce aveam in fata ochilor, mi-am inchipuit ca e vorba de o iluzie optica interesanta. Abia ulterior, cand am consultat o harta m-am dumirit: Varful respectiv chiar ESTE mai inalt decat Raraul si nu e altul decat Giumalaul, ajungand la 1857 metri.

Cu harta in fata am zarit o poteca ce parea sa lege cele doua varfuri. N-ar fi interesant de combinat ambele intr-o tura de bicicleta de o zi? Ba bine ca nu...

Asa am ajuns pe 10 septembrie sa-mi dau intalnire in Campulung Moldovenesc cu Ovidiu (alias Aristotel, de pe ciclism.ro) si sa incepem de dimineata urcusul pe Rarau. 

Nu folosim nou deschisul "TransRarau", asfaltat si destul de circulat, ci urcam pe vechiul drum, forestier in curs de amenajare. Probabil si acesta va fi acoperit de covorul asfaltic cat de curand.

Drumul urca continuu, insa doar prin padure, fara privelisti spectaculoase. Insa pedalarea e placuta, ne bucuram in liniste de natura.

Lacurile Cuejdel si Bicaz, august 2015

        O tura ce imi promitea la momentul planificarii ei o perspectiva cu totul deosebita asupra Ceahlaului. Promisiunea fusese facuta de Pinkbike si asta insemna pentru mine doua lucruri: sigur avea sa fie ceva ce merita atentia si sigur nu avea sa fie o tura prea usoara.

Plecam de langa stadionul din Piatra Neamt in directia Garcina, mai intai pe asfalt si apoi pe macadam.  Din drumul nostru se desprind diverse poteci si forestiere. Pink le stie pe toate, le-a parcurs cu bicla sau cu Jeep-ul.
Urcam de-a lungul raului Cuejdiu, nu prea abrupt si fara a intalni pe cineva. La un izvor amenajat ne improspatam rezerva de apa si constat ca am pierdut spray-ul cu piper, spray de care nu ma despart in nicio tura, desi n-am fost nevoit inca sa-l folosesc. Probabil a cazut din buzunarul rucsacului cand am sarit peste un tub de beton cu destui kilometri in urma. Asta e acum, Pink imi zice ca oricum ursi nu sunt, ultimul a fost vazut sau impuscat acum cativa ani si nici stane nu o sa intalnim.
Traseul nostru paraseste drumul forestier si urca pe o poteca in stanga. Avem de travesat un delusor pana la lacul Cuejdel.
Am prilejul sa vad acum (si sa testez) ce poate face un MTB cu asistenta electrica. E fenomenal cum te poate purta acolo unde in mod normal te-ai apuca de impins bicicleta. Mai ca mi-as lua si eu unul, daca n-ar fi atat de greu (in jur de 23 kilograme). As fi obligat sa renunt total la traseele in care iau bicla pe umar si parca n-as vrea asta. Poate peste 10-15 ani...
Revenind la traseu, Pink imi atrage atentia la cateva laculate greu observabile din poteca. Sunt ascunse de vegetatie si oglinda lor reflecta verdele padurii. Se pare ca s-au format tot la momentul alunecarii de teren care a format si lacul principal, Cuejdelul.

Turul Haghimasului (Hasmasului), august 2014

        Saptamana ce a urmat turei la Bisericani s-a scurs ca un pocnet de degete. N-am apucat sa mai bag niciun antrenament si deja priveam ingrijorat / resemnat spre week-end si traseul dificil pe care mi l-am propus. Anul asta n-am apucat sa ies deloc cu bicicleta si resimt lipsa de antrenament si de obisnuinta cu saua. Stiu ca Muttley (Daniel) si nrvant (Adrian) stau mult mai bine la acest capitol si mi-e cam teama ca o sa raman de caruta. 

 Aranjez cu baietii o plecare foarte matinala pentru a-mi da o sansa sa termina tura de 80 km si 2300 metri ascensiune totala, majoritatea offroad sau pe forestiere.

La 6 dimineata ne intalnim in centrul orasului Piatra Neamt si plecam cu masina mea catre Bicaz. Parcam la intersectia cu drumul spre satul Damuc (pe acolo planuim sa ne intoarcem, mai pe seara) si fix la 7 A.M sarim pe biciclete.

 Soarele inca nu a intrat pe vale si e cam racoare, motiv sa pedalez intr-un ritm un pic mai alert decat cel "de incalzire" pe care mi-l propusesem initial. Drumul e pustiu, rar ne intersectam cu vreo masina si cei cativa kilometri de asfalt in urcare usoara se scurg repede. Mergem grupat si povestim cate ceva in asteptarea zonelor spectaculoase.

Bisericani - un mini-Transfagarasan al nemtenilor, august 2014

        Dupa un an de pauza de biciclit am planuit o revenire in forta, cu un tur al crestelor Hasmasului. Cum pauza asa de indelungata si efortul intens nu prea stau bine impreuna, am zis sa-mi dezmortesc picioarele cu cativa kilometri in apropierea orasului Piatra Neamt, unde imi petreceam cateva zile de concediu.

Din drumul catre Bicaz, la numai cateva minute dupa ce iesi din oras si lasi in urma pensiunile din zona Ursulet, se desprinde pe mana dreapta o urcare pe asfalt catre satul Bisericani. Desi culmile nu se ridica prea inalt, aerul tare al zonei a fost remarcat de multa vreme si la capatul drumului s-a construit un sanatoriu pentru bolile de plamani.

Cum, slava Domnului, am fost scutit de asemenea probleme pana acum, nu sanatoriul e obiectivul plimbarii mele matinale, ci drumul in sine. Acesta urca in serpentine aproximativ 5 kilometri si cu fiecare curba dezvaluie un peisaj tot mai spectaculos, care imi aduce aminte cumva de Elvetia.

Trag de pedale, trag si de plamani, caci m-a cam lasat rasuflarea, Ma opresc sa fac si cateva poze si ma cam ingrijorez pentru capacitatea mea de  a termina tura de la final de saptamana.

Pe malul lacului Izvorul Muntelui si pe sub Ceahlau, august 2012

        Pana acum nu am parcurs vreo tura in Moldova, principala cauza fiind distanta destul de mare fata de Bucuresti. Cum am avut ceva treburi de rezolvat la Piatra Neamt, am zis sa profit si am plecat cu bicicletele agatate pe plafonul masinii. Aveam deja schitat un traseu nu foarte lung si nici foarte greu, numai bun sa-l pot parcurge impreuna cu prietena mea.

Vineri, pe la orele 16:00, lasam masina parcata langa barajul de la Bicaz si, sub amenintarea norilor plumburii si involburati, pornim pe drumul forestier ce serpuie pe malul drept al lacului.