Orsova - Muntii Mehedintiului - Isverna, octombrie 2022

         Tura ambitioasa, de lungime notabila si destui metri de ascensiune, la mijloc de toamna.

Am asteptari destul de mari in privinta peisajelor ce ni se vor arata in tuse pastelate, din ce in ce mai ruginii, pe masura ce vom lasa in urma colinele domoale ce marginesc Dunarea si ne vom aventura spre crestele Muntilor Mehedintiului.

Un trafic de cosmar, in ciuda unei bucati recent deschise de drum expres, ne intarzie pana spre miezul noptii de vineri sosirea la Orsova.

Ne intalnim cu Corrado, venit si el cu familia, la Chalet Orsova, unde vom innopta.

Incropim rapid o cina si o asezonam cu ceva bere. Nu ne intindem prea mult, vrem sa plecam devreme in tura. 

Ma trezesc odata cu zorii si ma imbrac cu grija, sa nu le trezesc pe fete. Ele vor calatori cu masina si au timp suficient pentru o desteptare tarzie. 

Data fiind dificultatea estimata a turei am convenit cu Alex sa ni se alature la pedalat a doua zi, azi urmand sa fac echipa doar cu Corrado.

Dupa perdea ma surprinde o Dunare acoperita de valatuci de ceata. Cand ies afara constat ca s-a mai ridicat putin si pot lua cateva cadre interesante.

Muntii Macin, iulie 2022

        S-a nimerit ca tura din Macin sa pice intr-un weekend cu prognoza de Cod Rosu de temperatura. 

Cum stam rau cu timpul liber nu ne prea permitem o amanare. Deci plecam in tura, eu si Corrado, odata cu zorile, ca sa evitam cat mai mult din orele toride. Asta presupune sa iesim din Bucuresti pe la 3 AM si sa conduc intins, pana la Greci. 

Debarcam bicicletele si ne echipam invaluiti de o racoare placuta. Rapid iesim din sat si incepem urcarea spre Tutuiatu, acum avand in plan sa ajungem chiar pe varf, chiar daca vom cara biclele in spate pe ultima portiune de traseu. Deocamdata tinem drumul pietruit, in usoara urcare.

O pensiune cu piscina ne duce la visarea unor ore petrecute in apa racoroasa, ca alternativa la potecile parjolite de soare.

Calimanesti-Caineni-Robesti, mai 2022

 Tura cu VladG din 27 Mai 2022, by Alex

        Ceasul s-a trezit la ora 4:00 am, dar eu nu. Cu o seară înainte a fost Iron Maiden la București și ar fi fost o greșeală să nu vin să-i văd. Dar cu 4 plus 3 plus 3 beri la finalul concertului eram pregătit doar de odihnă. La 6:05 Vlad mă sună cu gândul să mă întrebe cât mai întârzi, noi fiind legați de o conexiune cu trenul care ne ducea la prima pedală din tură la Călimănești. I-am răspuns la telefon si cum se aștepta eu eram în iatac încă, dar...am sărit ca ars, Vlad a venit la Perla să mă ia , am apucat să fac un duș și pe la și jumătate eram în mașină cu biclele deasupra și eu cam cumințel... Am ieșit pe autostradă, și am început niște calcule astfel încât waze ne dădea că ajungem la Câinenii Mari cu 4 minute înainte să sosească trenul si să facem transferul bicicletelor și rucsacilor în tren. Fals, am considerat și am căutat gări mai apropiate de Călimănești astfel încât să ne bucurăm și de tunelurile de pe Valea Oltului, dar nici să nu fim stresați cu transferul. Am ales Robești și a fost înțelept așa.