Muntii Macin, iulie 2022

        S-a nimerit ca tura din Macin sa pice intr-un weekend cu prognoza de Cod Rosu de temperatura. 

Cum stam rau cu timpul liber nu ne prea permitem o amanare. Deci plecam in tura, eu si Corrado, odata cu zorile, ca sa evitam cat mai mult din orele toride. Asta presupune sa iesim din Bucuresti pe la 3 AM si sa conduc intins, pana la Greci. 

Debarcam bicicletele si ne echipam invaluiti de o racoare placuta. Rapid iesim din sat si incepem urcarea spre Tutuiatu, acum avand in plan sa ajungem chiar pe varf, chiar daca vom cara biclele in spate pe ultima portiune de traseu. Deocamdata tinem drumul pietruit, in usoara urcare.

O pensiune cu piscina ne duce la visarea unor ore petrecute in apa racoroasa, ca alternativa la potecile parjolite de soare.

Calimanesti-Caineni-Robesti, mai 2022

 Tura cu VladG din 27 Mai 2022, by Alex

        Ceasul s-a trezit la ora 4:00 am, dar eu nu. Cu o seară înainte a fost Iron Maiden la București și ar fi fost o greșeală să nu vin să-i văd. Dar cu 4 plus 3 plus 3 beri la finalul concertului eram pregătit doar de odihnă. La 6:05 Vlad mă sună cu gândul să mă întrebe cât mai întârzi, noi fiind legați de o conexiune cu trenul care ne ducea la prima pedală din tură la Călimănești. I-am răspuns la telefon si cum se aștepta eu eram în iatac încă, dar...am sărit ca ars, Vlad a venit la Perla să mă ia , am apucat să fac un duș și pe la și jumătate eram în mașină cu biclele deasupra și eu cam cumințel... Am ieșit pe autostradă, și am început niște calcule astfel încât waze ne dădea că ajungem la Câinenii Mari cu 4 minute înainte să sosească trenul si să facem transferul bicicletelor și rucsacilor în tren. Fals, am considerat și am căutat gări mai apropiate de Călimănești astfel încât să ne bucurăm și de tunelurile de pe Valea Oltului, dar nici să nu fim stresați cu transferul. Am ales Robești și a fost înțelept așa.

Runcu-Valea Suseni-spre Straja-Spital Suseni-Runcu, septembrie 2021

         Din nou o tura in Oltenia de sub munte, acolo unde niciodata nu am dat gres si am descoperit mereu trasee memorabile.

Planul e acum sa ajungem in statiunea Straja, insa nu dinspre nord, cum se face accesul in mod obisnuit, ci venind dinspre sud, pe o cale ce sa vrea deschisa tuturor in cativa ani, cand va fi asfaltata.

Vineri seara ne cazam, eu si Dan, impreuna cu familiile, la Satul Traditional, un complex de casute reconstruite din barne vechi si decorat intr-un stil autentic romanesc. Cu putina atentie in plus la detalii ar fi iesit si mai bine, dar este o locatie interesanta unde sa poposesti.

Interesant e ca proprietarul e de origine din fosta Yugoslavie si asta se reflecta in preparatele de bucatarie. Suntem serviti cu bauturi locale si probabil ne-ar fi prins dimineata povestind, daca n-am fi avut planuri mari pentru a doua zi.

Luam un mic dejun consistent, care ne va aduce un plus de energie pe urcarile spre creasta.

Imbracati in lumina blanda a "orei de aur" avem sentimente pozitive privind tura. Suntem increzatori ca vom ajunge la destinatie si ca ne vom distra pe cinste.

Lasam sotiile si copiii sa se bucure de atractiile locale, iar noi plecam sa "cucerim" muntele, unul care nici macar nu se zareste inca.