In mod normal pastram concluziile turei pentru incheiere, insa acum voi spune ca parcurgerea crestei Capatanii este undeva foarte sus in topul plimbarilor mele cu bicicleta din punct de vedere a dificultatii si a spectaculozitatii peisajelor.
De cativa ani am pus traseul pe harta, dar pana in vara asta l-am privit cu un fel de teama. Un sir impresionant de varfuri in jur de 2000 de metri alcatuiesc un profil destul de descurajant la o prima evaluare. Astfel, de fiecare data cand planuiam sa-l materializez, parca nu ma simteam pregatit suficient si il mai amanam inca un an.
In august m-am hotarat brusc ca acum e momentul si impreuna cu Pashasky si un prieten de-al lui, Relu, am luat calea Olteniei pentru o hoinareala de doua zile prin munti.
Masina am lasat-o in Malaia si am inceput sa pedalam sub un soare bland, de zori de zi, in amontele raului Lotru. Avem ceva avans fata de cursieristii ce participa la competitia Eroica si intentionam sa-l pastram, ca sa nu fim nevoiti sa ne intrerupem calatoria pentru a le face loc.
In Voineasa, dupa aproximativ 15 km de la plecare, lasam in stanga asfaltul si apucam drumul vechi catre Vidra, pe forestier, drum care se tine aproape de apa Lotrului.
Daca ziua de maine va fi a varfurilor muntilor cea de astazi este cu siguranta a lacurilor de acumulare. Am trecut deja de Bradisor si Malaia. Urmeaza Balindru, Vidra, Galbenul si Petrimanu.
Urcarea este continua, dar relativ lejera, perfecta pentru a iesi din leneveala ultimelor luni. Frematam de nerabdare sa ajungem in zona inalta si buna dispozitie tine loc deocamdata cu succes lipsei de antrenament consistent. Ne oprim doar pentru poze si ca sa admiram o cascada, un viaduct...