marți, 7 decembrie 2010

Transalpina si Strategica, iulie 2008

        La inceputul lui 2008 am descoperit pe DaciaClub.ro cativa colegi de forum care aveau aceeasi pasiune pentru bicicleta ca si mine si cautau parteneri pentru a-si dezmorti oasele in plimbari de cativa kilometri prin Bucuresti si imprejurimile lui.
M-am bagat si eu in discutie, desi nu cunosteam personal pe niciunul dintre ei si am hotarat o prima iesire (cel putin pentru mine prima), la Comana.
Ne-am adunat intr-o dimineata insorita dar inca friguroasa de primavara, cu chef de pedalat si buna dispozitie. I-am cunoscut pe Lucman, vis-a-vis, Casper, Zax si Mutzunache, iar impreuna cu noi a venit si o prietena mai veche, atentat_cu_bomboana.
Cum atmosfera a fost tot timpul una relaxata si de buna dispozitie, am hotarat sa repetam evenimentul si sa ne vedem cat de des ne va permite timpul liber.
Dupa cateva iesiri la campie, in care ne-am intarit conditia fizica, am inceput sa cochetam si cu muntele, pe la Paltinul, Secaria si Comarnic. Ne-a placut asa de mult incat am vrut brusc mai mult, mult mai mult. Si ce putea fi pe atunci mai spectaculos pentru noi decat o iesire pe Transalpina, inca salbatica si neimblanzita de asfaltul care o acopera in prezent...?!?
Ne intalnim la bere, facem planuri, trasee, cazare, impartire pe masini, etc...

miercuri, 24 noiembrie 2010

Valea Cheii - Cabana Cheia - Olanesti, august 2010

        Destinatia de azi este Buila-Vanturarita, mai precis vaile Cheii si Olanestiului.
Plecam din Bucuresti: Bogdana, Raluca, Corrado, Kokosmin si cu mine, urmand ca la Valea Cheii sa ne intalnim si cu Claudiuxyz, care nu putea rata aceasta tura, fiind chiar la el in ograda.
Pe la 10:30 suntem gata echipati si ne pregatim sa lasam masinile la intersectia celor doua vai pe care vrem sa le parcurgem azi. Se pare ca n-am ales loc bun, caci un domn binevoitor ne atrage atentia sa nu parcam masinile acolo, ca e o tiganie in apropiere si sigur nu le mai gasim intregi... Si se mai zice ca lumea asta e rea si rasista degeaba... Asa ca le ducem in alt loc, mai ferit, si plecam linistiti catre destinatie - Cabana Cheia, de Valcea, nu de Prahova.
Drumul prin sat e fara trafic, intr-o usoara urcare, numai buna pentru incalzire.

luni, 8 noiembrie 2010

Penteleu, noiembrie 2010

Dupa entuziasmul de la mijlocul saptamanii trecute provocat de iesirea nesperata pe Penteleu, a venit dusul rece al accidentarii lui Liviu si apoi problemele lui vis-a-vis, reducand drastic echipa.
De fapt am ramas doar doi, eu si Pashasky, dar hotarati sa mergem. Am pus si pe ciclism.ro un anunt despre intentiile noastre, in speranta ca vom mai gasi ceva doritori.
Pana m-am culcat vineri seara nu s-a mai aratat nimeni interesat. Oricum mergem, chiar si in doi.
Ma trezesc ca suna telefonul. Buimac de somn, nu-mi dau seama daca e alarma de trezire sau un apel. Habar n-am cat e ceasul, dar e inca intuneric. Vad un numar pe ecran si raspund; sper sa nu fie cineva de la serviciu. Nu e...
E McDan, de pe ciclism.ro, un buzoian, care vrea sa mearga cu noi, impreuna cu inca doi amici.
Stabilim cateva detalii si ramane sa ne auzim maine. Inchid si ma uit la ceas. E putin peste 1AM. Bine ca mai am cateva ore bune de somn...
La 5:45 suna iar. Acum recunosc sunetul alarmei.
Pun bicla pe suport si plec catre Corbeanca, sa ma intalnesc cu Pashasky.
De acolo mergem mai departe cu masina lui. Vorbim si cu buzoienii si stabilim sa ne intalnim pe drum, cu cativa kilometri inainte de plecarea in traseu.
Pe la 10:30 incepem plimbarea, pe o vreme incredibila pentru aceasta perioada a anului. Desi am haine lungi, le tin la rucsac si ma costumez in tricou si pantaloni scurti.
Urmarim cursul spectaculos al raului Basca Mare, mai intai pe asfalt si apoi pe un macadam cu pietre maricele.

marți, 26 octombrie 2010

Targu Jiu - Pas Valcan - Valea de Pesti - Cheile Sohodolului - Targu Jiu, iulie 2010

Nu Transfagarasanul, nu Transalpina, nu Strategica, nici Curmatura Oltetului, nici Iezer Papusa sau oricare altul nu e cel mai tare, mai dificil si mai frumos. Acela este cu siguranta Pasul Valcan!

        Anul trecut am vazut un indicator rutier catre Pasul Valcan si nu stiu de ce mi-a sunat cumva tainic, putin umblat si aducator de aventura, asa ca nu l-am uitat si weekend-ul care s-a incheiat mi-a dovedit ca nu m-am inselat cu nimic.
Avand un gust amar lasat de vremea capriciosa din ultimele saptamani m-am bucurat de prognoza optimista si am stabilit cu ClaudiuXYZ ca e un moment bun de a face acest traseu.
Din motive de distanta si de criza, gasca n-a fost mai mare, insa m-am bucurat sa-l regasesc sambata dimineata pe Claudiu la fel de bine dispus si cu chef de pedalat, dar cu vreo 5-8kg mai putine ca anul trecut. Intalnirea are loc la 9:30AM in Targu Jiu, in parcarea Petrom.
Lasam masinile, ne echipam, dau drumul la GPS si sarim in sa. Vremea e insorita, poate chiar prea insorita si calduroasa. Dar decat furtuna, preferam asa.
Iesim din oras, si vedem in zare muntii. Din fata bate un vant destul de tare, dar nu ne supara prea rau si ne bucuram de racoarea lui. Trecem prin cateva localitati, mancam fructe din pomii de pe marginea drumului si suntem cu ochii pe altimetru. Urcam usor, parca prea usor pentru diferenta de nivel din planul de azi. Ma bucur intr-un fel, caci plecasem de acasa cu gandul de a face tot traseul pe foaia mijlocie, levierul (shifterul) fiind trimis la garantie, in Germania.
Insa situatia se schimba in curand si incepe greul. Rampa trece de 7% si nu mai merge, opresc si reglez schimbatorul pe foaia mica. Claudiu sufla si el destul de greu...

vineri, 22 octombrie 2010

Campina-Sotrile-Tesila-Bertea-Campina, aprilie 2010

Iesire neprogramata

S-a intamplat azi, la mare repezeala, neavand chef de serviciu.
Ma scol la 5:20 si primul lucru pe care-l fac e sa arunc un ochi pe geam. E bine, nu ploua.
Imi trag pe mine pantalonii scurti noi, un tricou, o vestuta si ies afara. Cancer! 7 grade si vant!
Il iau si pe Corrado si la 8 suntem in Campina. Dupa ce tot drumul am mers cu caldura pornita in masina, ma decid sa iau pe mine si o bluza cu maneca lunga.
Tinta principala e o catarare afurisita, recomandata de un prieten ca fiind cea mai dura pe asfalt din tara, cu rampe de 23% si media de 11%, asta vreo 2.5km.
Si cum nu era sa mergem doar pentru atat, ne hotaram sa refacem traseul de anul trecut, de la Sotrile la Secaria si mai departe, adica acolo unde ne-am ratacit pe munte.
Primii 14 kilometri se fac pe drumul catre Barajul Paltinul si sunt o buna incalzire. Nimic deoebit, doar ne rugam sa nu ploua, cerul nu arata deloc bine.
Imediat inainte de Seciuri se iveste breteaua care ne intereseaza. O mica pauza pentru diverse necesitati, ceva telefoane si apoi o luam vitejeste la deal.
Inceputul nu e spectaculos, nu da niciun semn despre ce va urma.

marți, 19 octombrie 2010

Rusenski Lom, septembrie 2009

Plimbare sub soare de toamna

Odata cu vara s-au dus si turele marete, de zeci de kilometri si mii de metri diferenta de nivel. Vin acum plimbarile mangaiate de soarele bland al toamnei, la altitudini mici, unde vantul si frigul nu au ajuns inca.
Daca tot am schimbat registrul am zis sa iesim pentru prima data afara din tara cu bicicletele si unde se putea mai facil decat in Bulgaria?
Aflasem cu putina vreme in urma de o zona deosebita, cu peisaje interesante, la o aruncatura de bat de Bucuresti, zona in care s-a amenajat un traseu cicloturistic.
Stiu ca sunt doar 57 de kilometri de pedalat, cu o altitudine maxima de doar 300 de metri asa ca plecam nu foarte de dimineata si ajungem la punctul de start al traseului, in extremitatea sa sudica, in satul Krepcea, pe la orele 10:00. Soseaua nu e nici prea buna, nici prea rea, insa libera si placuta la condus.

marți, 12 octombrie 2010

Doua zile si un pic in Buila si Capatanii, august 2009

Urcusuri ce-ti taie respiratia, coborari in viteza, kilometri, peisaje, palinca si bere, salturile "mortale" deja obisnuite ale lui ClaudiuXYZ

Tura incepe prost, vineri la pranz aflam ca nu mai avem cazare la Petrimanu si ne reorientam catre Ciungetu. Asta nu e foarte bine pentru a doua zi, cand vom avea 20 de kilometri in plus de pedalat, dar alta solutie nu exista.
Echipamentul e pregatit, asteapta imbarcarea:

Traficul din Bucuresti ne face sa iesim din oras cu o ora mai tarziu decat planificasem si este in continuare aglomerat si pe autostrada, asa ca tot raul spre bine, fiind cazati mai aproape, nu vom ajunge chiar la doua noaptea.

luni, 4 octombrie 2010

Masivul Iezer, august 2009


        Iata-ne in fata unei mari provocari, ceva ce ne doream de mult timp, o tura pe creasta Iezer-Papusa, o tura grea, cu diferenta mare de nivel si cu un traseu nu tocmai clar de urmat.
Ne intalnim la locul stabilit, in Campulung, cu Vali si Edi, oamenii locului si cu veteranul ClaudiuXYZ. 
Pornim sa pedalam plini de entuziasm in jurul orelor sapte, la inceput mai lejer si apoi din ce in ce mai abrupt.
Trecem de Leresti, iar la barajul Rausor facem stanga, pe drumul forestier care ocoleste lacul.

Rrucsacul, care a fost pregatit in ideea de a fi cat mai usor, se dovedeste a fi totusi cam greu... Daca am mai fi adaugat cortul si sacul de dormit, cum am vrut la inceput, nu cred ca aveam sanse sa ajungem sus cu ele in spate. Hotaram de comun acord sa dormim la Refugiul Iezer.
Ascensiunea intentionam sa o facem pe Portareasa, piciorul exterior al potcoavei masivului, apoi pe un drum forestier, peste Iezerul Mic si sa coboram la refugiu dupa amiaza.

miercuri, 29 septembrie 2010

Petrosani - Herculane, iunie 2009

Uau! Super! Extra! Cea mai tare! (era in iunie 2009...)

Acum, ca m-am mai linistit, cred ca pot sa va povestesc cum am pedalat...
Ca si in alte randuri, ne-am fortat norocul si, desi prognoza nu era tocmai favorabila, am plecat la drum, la ceas de seara.
Pregatiti psihic pentru inevitabilele dusuri din zilele ce vor urma, vineri seara facem bagajele, dezasamblez bicicleta si astept sa treaca ultimele minute dinaintea plecarii. Dar ce vad pe geam cam depaseste asteptarile. E furtuna in toata regula, cu ploaie, vant si fulgere. Noroc ca trece repede.
Totul e gata ambalat si constat ca relativ rapid bicicleta poate deveni foarte compacta, desi nu e una pliabila.

O arunc in portbagaj, las masina in parcarea de la Gara de Nord si ma intalnesc cu Corrado si cu Fulgerica (Alexandru). Corrado e cam sifonat si rade pe-o parte. Pe partea cealalta cazuse pe linia de tramvai, pe sina uda. Bicla n-are nimic, el doar ceva vanatai si noroi pe haine.

marți, 28 septembrie 2010

Sulina - Sfantu Gheorghe, septembrie 2009

        Ma gandeam de la inceput ca vor fi mai putini interesati de tura asta decat de cele de la munte, dar tot ma asteptam sa ne strangem macar vreo doi-trei, insa nici perioada n-a fost una propice, chiar inainte de deschiderea anului scolar, asa ca vineri seara la orele opt ma intrebam inca daca sa plec de unul singur sau sa o las pe alta data.
La opt si jumatate m-am decis, plec singur, la noua m-am razgandit, nu ma mai duc, o sa ma plictisesc, peste inca zece minute iar ma sucesc, merg fie ce-o fi, imi doresc prea mult sa vad zona asta, n-am mai calcat pana acum pe acolo. Gata, e batut in cuie, la prima ora a diminetii plec!
Din intamplare vorbesc cu un coleg de serviciu, Claudiu, despre tura si se hotaraste si el sa mearga. Deja suna muuult mai bine.
Rapid facem planul de bataie, bagajele si stabilim plecarea la sase si jumatate, sa avem timp sa prindem vaporul de la Tulcea catre Sulina, la 13:30.
Doar cateva ore de somn si deja suntem pe autostrada. Cerul e cam acoperit si nu ne place culoarea lui. Totusi prognoza fusese excelenta, sa avem ghinion?
Dupa ce trecem Dunarea se lumineaza si ne linistim, o sa avem vreme buna.
Drumul e foarte liber si la zece suntem deja la intrarea in Tulcea. Se pare ca ne-am luat o marja de siguranta prea mare, dar profitam de ocazie si ne facem provizii de la un supermarket local.

In port, surpriza, pana la 13:30 cand pleca nava "clasica" mai sunt o gramada de curse rapide, particulare, care in loc de cinci ore si jumatate fac doar o ora si jumatate pana la Sulina.

vineri, 24 septembrie 2010

Vadu - Periboina - Gura Portitei, iunie 2009

...sau Soare, NISIP, Serpi, Desis, NISIP, Liniste, Valuri, NISIP...


Trei ore si jumatate de somn. La patru suna ceasul. Oricum e mai bine decat sa sune la sapte, intr-o zi de lucru...
La cinci si jumatate iesim din Bucuresti. Ne temem de finalul autostrazii si de cozile ce se formeaza acolo. Avem noroc, e liber. La opt suntem in fata combinatului parasit de la Vadu, punctul de urcare pe biciclete.
Ne ungem cu crema de soare si ne pufaim bine cu spray antitantari.

Urmeaza o bucata scurta pe placi de beton si apoi ne abatem in stanga pe un drum de nisip. Inaintam foarte bine pe el, nisipul e intarit, umed de la roua diminetii si doar Ovidiu se mai afunda rareori in el, caci are anvelope inguste.

joi, 23 septembrie 2010

Campina - Sotrile - Campina, aprilie 2009

O tura din primavara anului trecut, cu impresiile de atunci...

        Niciodata in iesirile noastre cu bicicletele nu s-a potrivit mai bine zicala aia cu planul de acasa... Se facusera harti, trasee in Garmin, sectiuni, etc, dar la fata locului am dat-o boscheti, la propriu.
Am reunit echipa pe la 9:20, in Campina, Heffe venind cu trenul, iar eu, Casper si Zax, cu doua masini, cu biclele pe suporti.
Vreme excelenta pentru pedalat. Iesim repede din Campina, lasam in dreapta drumul spre Paltinul si o luam vartos la deal. Pana sus deja scoatem limba de juma' de cot si era doar prima rampa de 10%. Ce-i drept atatea indicatoare de rampe-pante de 10% nu cred ca am mai vazut pana acum.
Primul popas:

marți, 7 septembrie 2010

EuroVelo6 - Partea I: Dunarea, de la izvoare la Viena, august 2010

Cea mai cunoscuta si circulata ruta ciclistica europeana mi-a aratat  in decursul celor 10 zile in care am strabatut prima treime a ei ca isi merita faima...

        Zile intregi m-am framantat la alegerea mijlocului de transport cel mai potrivit, care sa ne debarce in vestul Germaniei, la Donaueschingen, locul de obarsie a Dunarii. Fiecare avea avantajele si dezavantajele lui, iar la final am ales raul cel mai mic. Auto personal a iesit primul din carti, nu avea cine sa-l conduca atunci cand noi pedalam, trenul l-am taiat urmatorul de pe lista, trebuiau facute patru schimburi, iar de avion ne-am temut ca la felul in care se manipuleaza bagajele, ne alegem cu bicicletele facute bucati. Asa ca a ramas autocarul, in ciuda timpului extrem de mare de caltorie, 36 de ore estimate.
Numarul de membri al echipei a urcat si scazut inca din clipa in care am planuit excursia, in iarna trecuta, cand, inveseliti de vinul fiert, nici macar Sulina nu ni se parea suficient de indepartata ca destinatie. La un moment dat erau anuntati chiar opt participanti, dar la final am ramas doar eu si cu George, alias 1QGiq.
Din pacate pe bicicleta mea nu pot monta portbagaj pentru coburi, asa ca decid sa merg "usurel", doar cu un rucsac si cu o mica geanta fixata pe tija de la sa, alegand cu grija fiecare lucru pe care sa-l iau cu mine.

joi, 19 august 2010

Transfagarasan - fata nordica, august 2008

E povestea uneia dintre primele ture pe care le-am facut cu bicicleta, in urma cu doi ani, scrisa "la cald"...

Pe scurt, senna si cu mine, 1500m diferenta de nivel, urcati si coborati, 50 km pedalati, 560 km condusi. Totul intre 4:30AM si 1:00AM ziua urmatoare.
Dupa ce noaptea nu prea am dormit din cauza emotiilor si a asteptarii, m-am intalnit cu senna la ora stabilita si pe la orele 6 plecam la drum destul de optimisti in privinta sanselor de reusita.
Traficul in Bucuresti e o placere la acea ora, asa ca iesim rapid din oras si o tinem intins catre Ploiesti, traversandu-l la fel de rapid. Predeal... Rasnov... raman pe rand in spatele nostru. Muzica si cerul fara nori ne sporesc buna dispozitie si ne fac nerabdatori sa ne masuram cu muntele.
Iesim apoi in drumul european Sibiu-Brasov, cu ale lui semafoare de toata jena, care ne fac sa ajungem la Cartisoara abia pe la orele 10:30.
Ne echipam, parcam masina in curtea unei pensiuni si o luam la deal respirand aerul curat si racoros.
Popasurile de odihna sunt destul de rare si ritmul este bun. Ne ajung doi ciclisti si se opresc sa vorbeasca cu noi. Sunt nemti, un tip si o tipa, vin de la Viena pe biciclete. Oau! Si sunt mai in forma ca noi. De altfel ne-am tot depasit cu ei pana la Balea Cascada.
Dupa vreo doua opriri, ajungem intr-un loc unde copacii se dau in laturi si ne lasa sa vedem zeci de kilometri din Podisul Transilvaniei. Ce mult am urcat! Dar si ce mult mai avem!
Se face deja cald si rampele sunt tot mai abrupte. Simt picuri pe picioare. Ce naiba, n-are cum sa ploua, ca nu e nici un nor. E doar sudoarea care se prelinge pe casca...

miercuri, 11 august 2010

Cheile Nerei si imprejurimi, august 2010

Trei zile de vis, in care n-am prea avut timp de vise, la propriu...

Planuita de un an de zile si amanata cateva luni din cauza vremii, pana la urma excursia s-a intamplat intre 6 si 8 august.


Prima Zi
Cu inima stransa de codul galben de inundatii anuntat pentru vestul tarii, am plecat din Bucuresti vineri dimineata, impreuna cu Corrado si cu Fulgerica.
La ora 4:00 iesim din oras si constat ca un bec de pe faza scurta e ars si, cum inlocuirea lui e o adevarata aventura la masinuta mea, continuam asa, mai ales ca in scurt timp se lumineaza. N-a fost deloc o idee buna, dupa cum se va dovedi ulterior.
Pitesti, Craiova, Turnu Severin... Raman repede in urma. Intram in Clisura si odata cu peisajul spectaculos vine si fragmentarea drumului. Stam la nenumarate semafoare unde se fac lucrari. Portiunile deja finalizate sunt de calitate, e o placere sa mergi pe ele, dar nimeni nu stie cand vor termina toate lucrarile. Ne integram in coloana de TIR-uri si asteptam rabdatori verdele. Apar apoi portiuni unde drumul, afectat de viituri, seamana a forestier si trebuie rulat incet, foarte incet, pentru ca buburuza mea are o garda minuscula.
Aruncam un ochi la vecinii sarbi si le invidiem soseaua ce trece prin tunele si peste viaducte. Candva vom pedala si pe acolo.
In Moldova Noua facem dreapta catre Carbunari, stim ca urmeaza un forestier de vreo 22 de kilometri si speram sa fie de calitate buna. La inceput asa si este, dar apoi incep sa apara ceva sleauri, iar dupa vreo 4 kilometri apare unul mai mare, care necesita debarcarea pasagerilor. Deja nu mai e amuzant, mai ales ca avem si o limita de timp in care trebuie sa ajungem la Oravita, ca sa prindem trenul de Anina.
Ne depaseste o dubita si-i facem semna sa opreasca, sa aflam cum e drumul in continuare. Baietii rad manzeste:
- Cu asta vreti voi sa treceti muntele...?!?