luni, 31 decembrie 2018

Semenic, august 2018

        Acum cativa ani, cand am facut tura de la Eselnita la Eftimie Murgu, ne-au cazut ochii pe o harta a imprejurimilor si am observant niste munti inalti in apropierea traseului nostru. Era vorba de Semenic si de atunci ne-am zis ca trebuie o alta plimbare, care sa-i traverseze.
In vara, dupa o amanare de o luna din cauza vremii nefavorabile si o continua schimbare a listei celor care se anuntasera ca vor participa am plecat la drum lung din Bucuresti.
Trei biciclete (a mea, a lui Vis-à-vis si a lui Nasu' Dan) s-au inghesuit pe masina. Alex ne insoteste si va fi omul nostru de incredere, care ne va ajuta cu aducerea auto de la punctul de start pana la Dunare.
Planul e sa innoptam la Garana. Dar pana acolo sunt multe ore de indurat in masina. Ca sa indulcim curgerea lor, la intervale precise si nu prea lungi am oprit sa bagam racoritoare. Bine, baietii, ca eu eram soferul...
In miez de noapte ajungem la destinatie, insa avem probleme sa gasim pensiunea la care facusem rezervarea -  "Raza de Soare". Intr-un final reusim sa intram in pensiune, dar nu si in camere! Gazdele uitasera sa le lase descuiate, asa cum ne intelesesem la telefon. Uf!
In cateva minute apare si gazda, venind dintr-o localitate vecina si iata-ne cazati.
Ne asezam apoi la o terasa pe care o zarisem mai devreme, chiar la intrarea in Garana. Comandam mici, bere. De fapt il lasam pe Alex sa o faca pentru ca observam ca are lipici la chelnerita, care rade cu pofta la glumele lui. :)
Recuperez si eu partial din avansul luat de baieti pe timpul drumului si cu totii ne simtim al naibii de bine. Discutam planul zilei de maine: vom urca in statiunea Semenic, apoi pe Varful Piatra Gozna si vom continua catre sud, coborand in valea raului Nera pe care apoi il vom urma pana la Prigor.
Pe la 1 a.m ne intoarcem la pensiune, dar mie si lui Alex nu prea ne e somn, asa ca plecam sa vedem concertul. Toata seara razbatuse pana la noi muzica si parea ceva interesant.
Ne luam cate o halba, ne pozitionam strategic in mijlocul "salii de spectacol" langa un bustean pe post de banca, ne punem zambetele pe fata si ascultam formatia de pe scena: cinci..., patru..., trei.., doi..., unu…
 - Va multumim. Asta a fost concertul din aceasta seara!
Ha! Hai macar sa terminam berile!

PRIMA ZI
Dimineata e una superba, cu soare si ceturi usoare ce se ridica din fanete. Micul dejun e bun si e inclus in cazare. Avem ocazia sa vizitam micul muzeu deschis chiar in incinta pensiunii in memoria localnicilor ce au suferit in urma deportarilor sovietice.

duminică, 11 noiembrie 2018

Macin, iunie 2018

        Macin… De nu stiu cate ori l-am pus pe lista de trasee de facut pentru ca sa-l sterg cand mai auzeam de cate un prieten biciclist care s-a dat peste ghidon pe acolo. Stiam ca e un traseu frumos, ca am vazut destule panorame, dar si ca are zone mai dificile de parcurs pe bicicleta.
Pana la urma a invins curiozitatea si am plecat intr-acolo impreuna cu Corrado si cu doi colegi de serviciu, Ionut si Bogdan.
Plan de tura de o zi, cu trezire matinala si 5-6 ore de condus in total.
Ajungem fara probleme in Greci, unde contrar asteptarilor mele de a gasi un satuc prafuit, saracacios, suntem surprinsi de grija cu care este gospodarit, beneficiind din plin de fondurile europene.
Trotuare, iluminat, centru de informare turistica, muzeu, toate noi si cu bun gust facute.

Tura de azi are doua bucle, fiecare catarare urmata de o revenire in Greci.
Incepem cu bucla sudica, ceva mai usoara si care are o buna bucata de fals plat ascendant, perfect pentru incalzire.
Relieful, ca si vegetatia par mai degraba nord sahariene. Pomii seamana foarte bine cu maslinii. Profitam de umbra lor pentru a face ceva reglaje bicicletelor si in curand incepem prima ascensiune, care in mare parte este pe un forestier destul de abrupt si de multe ori profilat ca un semitub.


joi, 13 septembrie 2018

Eurovelo6, Bulgaria, de la Nikopole la Silistra, septembrie 2017

        Cinci ani se scursesera de la ultima aventura pe Eurovelo 6, de cand am udat rotile bicicletei in Marea Neagra. Si am simtit ca trebuie sa imi indeplinesc o nostalgie legata de ratarea parcurgerii tarmului bulgaresc al Dunarii in favoarea satelor sarace din sudul Romaniei.

PRIMA ZI
Pe un final de toamna ce se anunta propice pedalatului am plecat alaturi de Alex, din Gara de Nord.