Din nou o tura in Oltenia de sub munte, acolo unde niciodata nu am dat gres si am descoperit mereu trasee memorabile.
Planul e acum sa ajungem in statiunea Straja, insa nu dinspre nord, cum se face accesul in mod obisnuit, ci venind dinspre sud, pe o cale ce sa vrea deschisa tuturor in cativa ani, cand va fi asfaltata.
Vineri seara ne cazam, eu si Dan, impreuna cu familiile, la Satul Traditional, un complex de casute reconstruite din barne vechi si decorat intr-un stil autentic romanesc. Cu putina atentie in plus la detalii ar fi iesit si mai bine, dar este o locatie interesanta unde sa poposesti.
Interesant e ca proprietarul e de origine din fosta Yugoslavie si asta se reflecta in preparatele de bucatarie. Suntem serviti cu bauturi locale si probabil ne-ar fi prins dimineata povestind, daca n-am fi avut planuri mari pentru a doua zi.
Luam un mic dejun consistent, care ne va aduce un plus de energie pe urcarile spre creasta.
Imbracati in lumina blanda a "orei de aur" avem sentimente pozitive privind tura. Suntem increzatori ca vom ajunge la destinatie si ca ne vom distra pe cinste.
Lasam sotiile si copiii sa se bucure de atractiile locale, iar noi plecam sa "cucerim" muntele, unul care nici macar nu se zareste inca.