joi, 14 noiembrie 2013

Intre Delta si Mare (Dunavatu de Jos - Perisor - Portita), august 2013

        Dunavatu de Jos... E locul unde drumul de pamant strapunge cel mai adanc Delta, in sudul acesteia. Dincolo de el nu mai e nimic... Nimic din lumea cu care suntem obisnuiti noi, cei care ne ducem viata in zbuciumul marilor orase. 
Si tocmai de aceea ma atrage irezistibil acel taram. Vreau sa aflu o cale de a-l descoperi asa cum imi place cel mai mult, din saua bicicletei. Vreau sa trag adanc in plamani aerul libertatii si sa uit pentru o perioada de toate maruntele griji ale vietii de zi cu zi!
Cu harta in brate creionez un plan de evadare si la sfarsit de august simt ca a venit momentul sa-l pun in aplicare. Sotia si So imi vor fi tovarasi.
Conduc pana acolo unde masina nu mai e de niciun folos. Doar apa ne va putea purta mai departe.

miercuri, 31 iulie 2013

Catararea pe vulcan - Terceira (Azore), iunie 2013

        Terceira este o micuta insula vulcanica de 20 pe 30 kilometri, pierduta undeva in mijlocul Atlanticului. Face parte din arhipelagul Azore si se afla la aproximativ 1550 kilometri de capitala tarii, Lisabona.
Anul acesta mi-am petrecut vacanta de vara acolo si am profitat de ocazie pentru a face o plimbare cu bicicleta pe cel mai inalt vulcan, Santa Barbara (1021m).

Cum hotelul oferea gratuit biciclete pentru plimbare, intr-o seara am rezervat una pentru a doua zi. Amuzant e ca aveau doar biciclete de dama, insa si alea aveau doar dimensiune medie/mica.
Ei, macar au compensat dimensiunea mica prin greutatea sporita, 18 kile de fier mort. Adaugand la asta grupul de 7 pinioane, cu cel mare de 28 dinti si rampa medie de aproape 10% pe distanta de 12 kilometri, promiteau o "plimbare" interesanta...
Punctul de plecare l-am ales intr-un mic sat pescaresc Cinco Ribeiras, pe o terasa la cativa metri deasupra nivelului marii. Faleza poarta urmele revarsarilor succesive de lava, care de altfel au si facut ca insula sa se ridice din ocean. De altfel peste tot nisipul plajelor ale culoarea neagra.
Ca o paranteza interesanta, intregul grup de noua insule principale apartine Portugaliei, insa la inceputul secolului trecut a avut loc o eruptie, care a ridicat a noua insulita deasupra apelor. Si cine s-a grabit sa o ia in stapanire? Britanicii... S-au bulucit sa puna primii stetagul pe ea si erau tare mandri de noua cucerire. Insa dupa doar cateva luni o noua eruptie le-a ras de pe fata pamantului mandretea de proprietate.

luni, 1 iulie 2013

Muntii Almaj - Eftimie Murgu - Cascada Bigar - Anina - Marghitas - Valiug, iunie 2013

        Cateva zile libere la final de concediu... Caldura mare in Bucuresti... E un moment potrivit pentru inca o tura cu bicicleta. Trec in revista lista "de facut" si cea mai potrivit mi se pare traversarea Muntilor Almajului, continuand cu morile de apa de la Eftimie Murgu, Cascada Bigar...., destule lucruri interesante de vazut.
Cateva telefoane date si mi se alatura Vis-a-vis si So, al doilea find la prima lui tura cu bicicleta la munte. 
Joi seara burdusim Smartul cu bagaje, lucru nu foarte greu de realizat avand in vedere cat de micut e, punem trei biciclete deasupra plafonului si suntem gata de drum.

Drum..., lung drum... 
Ajungem cu bine la Eselnita, dupa aproape 6 ore de condus si ne cazam la o pensiune chiar pe malul Dunarii, urmand ca in zori sa incepem tura propriuzisa.
Ne trezim devreme si punem mana pe aparatele foto (voi adauga mai jos si poze facute de So).

marți, 7 mai 2013

Traseul fostei cai ferate 219 (Ramnicu Valcea - Valcele), mai 2013

         Pentru a scurta cu peste 100 km distanta pe calea ferata dintre Bucuresti si Arad s-a inceput inainte de Revolutie un proiect grandios. E vorba de o noua linie de 38 de km,  ce ar fi trebuit sa lege localitatile Valcele (cativa kilometri la sud de Curtea de Arges) de Ramnicu Valcea.
Traseul ales e unul spectaculos, determinat de relieful zonei si cuprinde 2 tunele (Plostina-1910m si Gibei - 2250m) si o multime de viaducte si lucrari de stabilizare a solului. 
In spiritul acelor vremuri s-a facut economie la sange inca de la proiectare. In locul viaductelor s-a preferat ridicarea unor ramblee enorme, doar din pamant, care nu aveau cum sa reziste, astfel ca trenurile au circulat doar sporadic. Linia e mai degraba una de inceput de secol XX, cu un singur fir, neelectrificata. Viteza medie ar fi fost una de asemenea foarte mica. 
Ar fi fost... Din cauza solului pacatos, ce fuge la vale la fiecare ploaie s-a optat pentru inlocuirea rambleelor cu viaducte din beton insa fondurile insuficiente au facut ca totul sa ramana doar pe jumatate terminat, Unele viaducte au pilele doar la nivel de radier.
Asadar sute de milioane de dolari zac aruncate acum pe dealuri si prin funduri de vai, dupa cum veti vedea. S-au strans doar sinele si traversele, ramanand in urma un terasament relativ potrivit pedalarii.

Am aflat intamplator de aceasta lucrare impresionanta de aici. Pozele postate pe acel forum m-au convins sa incerc o parcurgere pe bicicleta traseului, lucru petrecut chiar in sambata de dinaintea Pastelui. Am ales sensul Ramnicu Valcea - Valcele si am plecat cu gandul de a incerca sa urmez cat mai mult din traseul caii ferate, chiar daca stiam ca unele portiuni sunt invadate de vegetatie.
Pe la 10:30 sunt gata de drum. Voi fi insotit de Alex, ce pedaleaza pe o bicicleta de trekking, cu roti ingrijorator de firave pentru lupta cu pietrele din terasament.

luni, 8 aprilie 2013

Zimbraria Neagra-Bucsani, aprilie 2013


        Anul trecut aflasem ca la doi pasi de Bucuresti exista, nestiuta de multa lume, cea mai mare zimbrarie din tara. Aceasta se gaseste intr-o padure, Neagra-Bucsani, undeva la sud-vest de Ploiesti.
Cum soarele de primavara ma imbia sa scot bicicleta din casa, m-am gandit sa dau o tura prin padurea cu pricina.
Am pus bicicletele pe masina si am plecat impreuna cu sotia, in directia nord, pe DN1A, catre Mogosoaia, Buftea... Drumul nu e de o calitate deosebita, dar nici nu rupi masina pe el.
La Postarnacu iesim din national catre stanga, spre Frasinu. Dupa cativa kilometri, la Gheboaia, parcam langa scoala si ne echipam.
Primii kilometri sunt pe asfalt, prilej sa ma reobisnuiesc cu SPD-urile la care am renuntat pentru un an, dupa o cazatura mai nasoala. Am schimbat marca, de la Crank Brothers la XTR si deocamdata sunt foarte incantat de cum se comporta, in special de decuplarea pedalei, cu care avusesem atatea probleme in trecut.
Spre Ratoia asfaltul e ceva mai deteriorat, cu masina ar fi trebuit mers cu grija, sunt destule cratere, insa pe MTB n-avem grija lor. Termometrul arata 23 de grade la soare, vantul adie usor din stanga fata, iar la orizont se zaresc crestele inca albe ale muntilor.