Tura ambitioasa, de lungime notabila si destui metri de ascensiune, la mijloc de toamna.
Am asteptari destul de mari in privinta peisajelor ce ni se vor arata in tuse pastelate, din ce in ce mai ruginii, pe masura ce vom lasa in urma colinele domoale ce marginesc Dunarea si ne vom aventura spre crestele Muntilor Mehedintiului.
Un trafic de cosmar, in ciuda unei bucati recent deschise de drum expres, ne intarzie pana spre miezul noptii de vineri sosirea la Orsova.
Ne intalnim cu Corrado, venit si el cu familia, la Chalet Orsova, unde vom innopta.
Incropim rapid o cina si o asezonam cu ceva bere. Nu ne intindem prea mult, vrem sa plecam devreme in tura.
Ma trezesc odata cu zorii si ma imbrac cu grija, sa nu le trezesc pe fete. Ele vor calatori cu masina si au timp suficient pentru o desteptare tarzie.
Data fiind dificultatea estimata a turei am convenit cu Alex sa ni se alature la pedalat a doua zi, azi urmand sa fac echipa doar cu Corrado.
Dupa perdea ma surprinde o Dunare acoperita de valatuci de ceata. Cand ies afara constat ca s-a mai ridicat putin si pot lua cateva cadre interesante.
