E povestea uneia dintre primele ture pe care le-am facut cu bicicleta, in urma cu doi ani, scrisa "la cald"...
Pe scurt, senna si cu mine, 1500m diferenta de nivel, urcati si coborati, 50 km pedalati, 560 km condusi. Totul intre 4:30AM si 1:00AM ziua urmatoare.
Dupa ce noaptea nu prea am dormit din cauza emotiilor si a asteptarii, m-am intalnit cu senna la ora stabilita si pe la orele 6 plecam la drum destul de optimisti in privinta sanselor de reusita.
Traficul in Bucuresti e o placere la acea ora, asa ca iesim rapid din oras si o tinem intins catre Ploiesti, traversandu-l la fel de rapid. Predeal... Rasnov... raman pe rand in spatele nostru. Muzica si cerul fara nori ne sporesc buna dispozitie si ne fac nerabdatori sa ne masuram cu muntele.
Iesim apoi in drumul european Sibiu-Brasov, cu ale lui semafoare de toata jena, care ne fac sa ajungem la Cartisoara abia pe la orele 10:30.
Ne echipam, parcam masina in curtea unei pensiuni si o luam la deal respirand aerul curat si racoros.
Popasurile de odihna sunt destul de rare si ritmul este bun. Ne ajung doi ciclisti si se opresc sa vorbeasca cu noi. Sunt nemti, un tip si o tipa, vin de la Viena pe biciclete. Oau! Si sunt mai in forma ca noi. De altfel ne-am tot depasit cu ei pana la Balea Cascada.
Dupa vreo doua opriri, ajungem intr-un loc unde copacii se dau in laturi si ne lasa sa vedem zeci de kilometri din Podisul Transilvaniei. Ce mult am urcat! Dar si ce mult mai avem!
Se face deja cald si rampele sunt tot mai abrupte. Simt picuri pe picioare. Ce naiba, n-are cum sa ploua, ca nu e nici un nor. E doar sudoarea care se prelinge pe casca...