marți, 6 decembrie 2016

Creasta Muntilor Capatanii (integral), august 2016

        In mod normal pastram concluziile turei pentru incheiere, insa acum voi spune ca parcurgerea crestei Capatanii este undeva foarte sus in topul plimbarilor mele cu bicicleta din punct de vedere a dificultatii si a spectaculozitatii peisajelor.
De cativa ani am pus traseul pe harta, dar pana in vara asta l-am privit cu un fel de teama. Un sir impresionant de varfuri in jur de 2000 de metri alcatuiesc un profil destul de descurajant la o prima evaluare. Astfel, de fiecare data cand planuiam sa-l materializez, parca nu ma simteam pregatit suficient si il mai amanam inca un an.
In august m-am hotarat brusc ca acum e momentul si impreuna cu Pashasky si un prieten de-al lui, Relu, am luat calea Olteniei pentru o hoinareala de doua zile prin munti.
Masina am lasat-o in Malaia si am inceput sa pedalam sub un soare bland, de zori de zi, in amontele raului Lotru. Avem ceva avans fata de cursieristii ce participa la competitia Eroica si intentionam sa-l pastram, ca sa nu fim nevoiti sa ne intrerupem calatoria pentru a le face loc.
In Voineasa, dupa aproximativ 15 km de la plecare, lasam in stanga asfaltul si apucam drumul vechi catre Vidra, pe forestier, drum care se tine aproape de apa Lotrului.
Daca ziua de maine va fi a varfurilor muntilor, cea de astazi este cu siguranta a lacurilor de acumulare. Am trecut deja de Bradisor si Malaia. Urmeaza Balindru, Vidra, Galbenul si Petrimanu.
Urcarea este continua, dar relativ lejera, perfecta pentru a iesi din leneveala ultimelor luni. Frematam de nerabdare sa ajungem in zona inalta si buna dispozitie tine loc deocamdata cu succes lipsei de antrenament consistent. Ne oprim doar pentru poze si ca sa admiram o cascada, un viaduct...


joi, 14 iulie 2016

Reeditare - Pestera Muierii - Papusa - Ranca - Valea Galbenului - Pestera Muierii, iunie 2016

         Hei, hei, hei, bine v-am regasit dupa o pauza lunga de biciclit si implicit de povestit!
Intreruperea a venit pentru ca m-am decis sa-mi schimb bicicleta cu una construita de mine, iar asta mi-a luat destul de mult timp. Am trecut pe 29", am adaugat suspensie pe spate si un ghidon mai lat, ceva mai potrivit turelor mele.
Cum ma obseda tura partial terminata de la sfarsitul sezonului 2015, m-am decis sa o refac pe traseul optimizat si sa bifez acum obiectivele ratate atunci: Varful Papusa si parcurgerea Cheilor Galbenului la lumina zilei.
Din cauza ploii torentiale de dimineata plecam tarziu din Bucuresti si nici pe drum nu ne miscam prea alert, asa ca abia la 11:30 incepem pedalarea, cu vreo ora si jumatate mai tarziu decat speram eu.
Tinem cursul Galbenului pret de opt kilometri, in amonte. Inclinarea drumului e moderata si astfel avansam mult mai bine ca in toamna, cand am pus bicicletele pe umar cam prea devreme.
Ne bucuram de vreme buna si speram sa o tina asa, in ciuda prognozei care anunta ploi incepand cu orele 13 si pana seara.

miercuri, 25 noiembrie 2015

Pestera Muierii - Papusa - Ranca - Valea Galbenului - Pestera Muierii, septembrie 2015

        Daca e inceput de toamna, atunci e musai sa vina si o tura in Oltenia, a devenit oarecum o traditie pentru mine.
Cu ochii pe harta am incropit un traseu interesant, ce atinge creasta Parangului in apropiere de Varful Papusa. Punctul de start va fi Pestera Muierii si tot acolo va trebui sa ajungem in aceeasi zi, cu o pauza de masa la Ranca.
Traseul nu e tocmai facil, dupa profil pare sa ne astepte destule zone in care bicicleta trebuie impinsa sau carata, iar timpul petrecut la volan va fi si el destul de insemnat, in jur de sapte ore.
Ca sa ingramadim toate astea intr-o singura zi e musai sa plecam devreme din Bucuresti, ceea ce si reusim intr-o oarecare masura, la 6:30AM intram pe autostrada. 
Astazi voi pedala pentru prima oara pe munte impreuna cu Cornel, un vechi prieten si coleg de facultate.
Pe la 10:30 suntem gata sa dam piept cu potecile inclinate. Necunoscutul imi da niste emotii pozitive, resimtite direct in stomac. Sunt nerabdator sa ajung pe creste, dar ma si tem in acelasi timp de prima parte a traseului, schitata oarecum fortat in afara drumului principal. Am ales varianta asta ca sa evit parcurgerea de doua ori a aceluiasi segment.
Lasam masina parcata in fata scarilor ce poarta turistii catre intrarea in pestera si pornim in urcus usor prin catunul populat in majoritate de tigani. Nu avem nicio problema in a-l traversa si continuam urcarea de-a lungul raului Galbenul. Drumul e un forestier excelent, insa il parasim repede traversand raul ce ne-a insotit pana acum pe partea noastra dreapta. Apa nu e mare si reusesc sa-l trec in sa, fara sa ma ud. Cornel se dezechilibreaza chiar cand ajunge la un metru de mal si isi inmoaie pentru prima data pe ziua de azi pantoful in apa rece. Chiar de pe mal incepem sa impingem serios la biciclete printr-un ogas spalat puternic de ape. Cum nici macar urme de caruta nu sunt pe acolo, nu e foarte incurajator.