miercuri, 8 mai 2019

joi, 14 martie 2019

TransCalimani, septembrie 2018

        O tura hat, departe, tocmai in Muntii Calimani. Asa de departe incat daca nu as fi avut drum prin Piatra Neamt nu m-as fi gandit sa ma duc special pana acolo doar ca sa pedalez.
Chiar si din Piatra tot ne-au trebuit vreo trei ore ca sa ajungem in Neagra Sarului, acolo unde incepe unul din Trans-urile Romaniei, TransCalimani.
Impreuna cu Alex plec la drum inaintea zorilor si ne bucuram de peisaje invaluite in ceturile diminetii pe Valea Bistritei. La Vatra Dornei il imbarcam si pe Aristotel. Curand parcam in Neagra Sarului si incepem sa pedalam pe asphalt, pe o urcare domoala, pana la Gura Haitii. 
Intram in Parcul National Calimani. 
Un mic punct de informare ne arata ca vom urma un traseu istoric, Via Maria Theresia, parte din colectia actuala de rute de bicicleta europene de lung parcurs, E8, care leaga Dublinul de Istanbul.


luni, 31 decembrie 2018

Semenic, august 2018

        Acum cativa ani, cand am facut tura de la Eselnita la Eftimie Murgu, ne-au cazut ochii pe o harta a imprejurimilor si am observant niste munti inalti in apropierea traseului nostru. Era vorba de Semenic si de atunci ne-am zis ca trebuie o alta plimbare, care sa-i traverseze.
In vara, dupa o amanare de o luna din cauza vremii nefavorabile si o continua schimbare a listei celor care se anuntasera ca vor participa am plecat la drum lung din Bucuresti.
Trei biciclete (a mea, a lui Vis-à-vis si a lui Nasu' Dan) s-au inghesuit pe masina. Alex ne insoteste si va fi omul nostru de incredere, care ne va ajuta cu aducerea auto de la punctul de start pana la Dunare.
Planul e sa innoptam la Garana. Dar pana acolo sunt multe ore de indurat in masina. Ca sa indulcim curgerea lor, la intervale precise si nu prea lungi am oprit sa bagam racoritoare. Bine, baietii, ca eu eram soferul...
In miez de noapte ajungem la destinatie, insa avem probleme sa gasim pensiunea la care facusem rezervarea -  "Raza de Soare". Intr-un final reusim sa intram in pensiune, dar nu si in camere! Gazdele uitasera sa le lase descuiate, asa cum ne intelesesem la telefon. Uf!
In cateva minute apare si gazda, venind dintr-o localitate vecina si iata-ne cazati.
Ne asezam apoi la o terasa pe care o zarisem mai devreme, chiar la intrarea in Garana. Comandam mici, bere. De fapt il lasam pe Alex sa o faca pentru ca observam ca are lipici la chelnerita, care rade cu pofta la glumele lui. :)
Recuperez si eu partial din avansul luat de baieti pe timpul drumului si cu totii ne simtim al naibii de bine. Discutam planul zilei de maine: vom urca in statiunea Semenic, apoi pe Varful Piatra Gozna si vom continua catre sud, coborand in valea raului Nera pe care apoi il vom urma pana la Prigor.
Pe la 1 a.m ne intoarcem la pensiune, dar mie si lui Alex nu prea ne e somn, asa ca plecam sa vedem concertul. Toata seara razbatuse pana la noi muzica si parea ceva interesant.
Ne luam cate o halba, ne pozitionam strategic in mijlocul "salii de spectacol" langa un bustean pe post de banca, ne punem zambetele pe fata si ascultam formatia de pe scena: cinci..., patru..., trei.., doi..., unu…
 - Va multumim. Asta a fost concertul din aceasta seara!
Ha! Hai macar sa terminam berile!

PRIMA ZI
Dimineata e una superba, cu soare si ceturi usoare ce se ridica din fanete. Micul dejun e bun si e inclus in cazare. Avem ocazia sa vizitam micul muzeu deschis chiar in incinta pensiunii in memoria localnicilor ce au suferit in urma deportarilor sovietice.