sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Turul Haghimasului (Hasmasului), august 2014

        Saptamana ce a urmat turei la Bisericani s-a scurs ca un pocnet de degete. N-am apucat sa mai bag niciun antrenament si deja priveam ingrijorat / resemnat spre week-end si traseul dificil pe care mi l-am propus. Anul asta n-am apucat sa ies deloc cu bicicleta si resimt lipsa de antrenament si de obisnuinta cu saua. Stiu ca Muttley (Daniel) si nrvant (Adrian) stau mult mai bine la acest capitol si mi-e cam teama ca o sa raman de caruta. 
 Aranjez cu baietii o plecare foarte matinala pentru a-mi da o sansa sa termina tura de 80 km si 2300 metri ascensiune totala, majoritatea offroad sau pe forestiere.
La 6 dimineata ne intalnim in centrul orasului Piatra Neamt si plecam cu masina mea catre Bicaz. Parcam la intersectia cu drumul spre satul Damuc (pe acolo planuim sa ne intoarcem, mai pe seara) si fix la 7 A.M sarim pe biciclete.

 Soarele inca nu a intrat pe vale si e cam racoare, motiv sa pedalez intr-un ritm un pic mai alert decat cel "de incalzire" pe care mi-l propusesem initial. Drumul e pustiu, rar ne intersectam cu vreo masina si cei cativa kilometri de asfalt in urcare usoara se scurg repede. Mergem grupat si povestim cate ceva in asteptarea zonelor spectaculoase.

joi, 11 septembrie 2014

Bisericani - un mini-Transfagarasan al nemtenilor, august 2014

        Dupa un an de pauza de biciclit am planuit o revenire in forta, cu un tur al crestelor Hasmasului. Cum pauza asa de indelungata si efortul intens nu prea stau bine impreuna, am zis sa-mi dezmortesc picioarele cu cativa kilometri in apropierea orasului Piatra Neamt, unde imi petreceam cateva zile de concediu.
Din drumul catre Bicaz, la numai cateva minute dupa ce iesi din oras si lasi in urma pensiunile din zona Ursulet, se desprinde pe mana dreapta o urcare pe asfalt catre satul Bisericani. Desi culmile nu se ridica prea inalt, aerul tare al zonei a fost remarcat de multa vreme si la capatul drumului s-a construit un sanatoriu pentru bolile de plamani.
Cum, slava Domnului, am fost scutit de asemenea probleme pana acum, nu sanatoriul e obiectivul plimbarii mele matinale, ci drumul in sine. Acesta urca in serpentine aproximativ 5 kilometri si cu fiecare curba dezvaluie un peisaj tot mai spectaculos, care imi aduce aminte cumva de Elvetia.
Trag de pedale, trag si de plamani, caci m-a cam lasat rasuflarea, Ma opresc sa fac si cateva poze si ma cam ingrijorez pentru capacitatea mea de  a termina tura de la final de saptamana,,,

joi, 14 noiembrie 2013

Intre Delta si Mare (Dunavatu de Jos - Perisor - Portita), august 2013

        Dunavatu de Jos... E locul unde drumul de pamant strapunge cel mai adanc Delta, in sudul acesteia. Dincolo de el nu mai e nimic... Nimic din lumea cu care suntem obisnuiti noi, cei care ne ducem viata in zbuciumul marilor orase. 
Si tocmai de aceea ma atrage irezistibil acel taram. Vreau sa aflu o cale de a-l descoperi asa cum imi place cel mai mult, din saua bicicletei. Vreau sa trag adanc in plamani aerul libertatii si sa uit pentru o perioada de toate maruntele griji ale vietii de zi cu zi!
Cu harta in brate creionez un plan de evadare si la sfarsit de august simt ca a venit momentul sa-l pun in aplicare. Sotia si So imi vor fi tovarasi.
Conduc pana acolo unde masina nu mai e de niciun folos. Doar apa ne va putea purta mai departe.