Vadu - Periboina - Gura Portitei, iunie 2009

...sau Soare, NISIP, Serpi, Desis, NISIP, Liniste, Valuri, NISIP...

Trei ore si jumatate de somn. La patru suna ceasul. Oricum e mai bine decat sa sune la sapte, intr-o zi de lucru...
La cinci si jumatate iesim din Bucuresti. Ne temem de finalul autostrazii si de cozile ce se formeaza acolo. Avem noroc, e liber. La opt suntem in fata combinatului parasit de la Vadu, punctul de urcare pe biciclete.

Ne ungem cu crema de soare si ne pufaim bine cu spray antitantari.

Urmeaza o bucata scurta pe placi de beton si apoi ne abatem in stanga pe un drum de nisip. Inaintam foarte bine pe el, nisipul e intarit, umed de la roua diminetii si doar Ovidiu se mai afunda rareori in el, caci are anvelope inguste.

Campina - Sotrile - Campina, aprilie 2009

O tura din primavara anului trecut, cu impresiile de atunci...

        Niciodata in iesirile noastre cu bicicletele nu s-a potrivit mai bine zicala aia cu planul de acasa... Se facusera harti, trasee in Garmin, sectiuni, etc, dar la fata locului am dat-o boscheti, la propriu.
Am reunit echipa pe la 9:20, in Campina, Heffe venind cu trenul, iar eu, Casper si Zax, cu doua masini, cu biclele pe suporti.
Vreme excelenta pentru pedalat. Iesim repede din Campina, lasam in dreapta drumul spre Paltinul si o luam vartos la deal. Pana sus deja scoatem limba de juma' de cot si era doar prima rampa de 10%. Ce-i drept atatea indicatoare de rampe-pante de 10% nu cred ca am mai vazut pana acum.
Primul popas:

 

EuroVelo6 - Partea I: Dunarea, de la izvoare la Viena, august 2010

Cea mai cunoscuta si circulata ruta ciclistica europeana mi-a aratat  in decursul celor 10 zile in care am strabatut prima treime a ei ca isi merita faima...

        Zile intregi m-am framantat la alegerea mijlocului de transport cel mai potrivit, care sa ne debarce in vestul Germaniei, la Donaueschingen, locul de obarsie a Dunarii. Fiecare avea avantajele si dezavantajele lui, iar la final am ales raul cel mai mic. Auto personal a iesit primul din carti, nu avea cine sa-l conduca atunci cand noi pedalam, trenul l-am taiat urmatorul de pe lista, trebuiau facute patru schimburi, iar de avion ne-am temut ca la felul in care se manipuleaza bagajele, ne alegem cu bicicletele facute bucati. Asa ca a ramas autocarul, in ciuda timpului extrem de mare de caltorie, 36 de ore estimate.

Numarul de membri al echipei a urcat si scazut inca din clipa in care am planuit excursia, in iarna trecuta, cand, inveseliti de vinul fiert, nici macar Sulina nu ni se parea suficient de indepartata ca destinatie. La un moment dat erau anuntati chiar opt participanti, dar la final am ramas doar eu si cu George, alias 1QGiq.

Din pacate pe bicicleta mea nu pot monta portbagaj pentru coburi, asa ca decid sa merg "usurel", doar cu un rucsac si cu o mica geanta fixata pe tija de la sa, alegand cu grija fiecare lucru pe care sa-l iau cu mine.