duminică, 28 iunie 2015

Zarnesti - Rudarita - Sinca Veche - Poiana Marului - Zarnesti, mai 2015

        In turele facute in timpul saptamanii plec din start cu o stare excelenta de dispozitie. O zi se transforma ca prin magie din monotonia gri a biroului intr-o aventura in natura. Locuri necunoscute ma asteapta sa le descopar. Pasuri, creste si vai le voi traversa astazi doar pentru placerea de a fi acolo.
Cand eram copil am descoperit colectia de carti Muntii Nostri si, cu ochii pe harta atasata, ma imaginam atunci colindand acele trasee frumos descrise. Printre preferatele mele erau Fagarasii, parcurgerea crestei lor, de la est la vest. Imi aduc si acum aminte ca prima zi incepea din Zarnesti si se termina la Rudarita, un "Canton Forestier". Mereu ma intrebam ce e ala un canton forestier si cum se pot caza turistii acolo. 
Aura asta deosebita a ramas si peste ani si mereu mi-am dorit sa vad si eu Rudarita asta... Si intr-un sfarsit de mai am plecat pe bicla sa pedalez pe drumul parcurs de atatea ori doar cu mintea de copil.
Corrado a achiesat imediat propunerii mele si am plecat, dupa aproape trei ani, la o noua tura impreuna.
Zarnestiul ne primeste cu nori burzuluiti peste creste si care se rostogolesc spre noi. Doar ce parcam si o aversa puternica se porneste si ne tine vreo treizeci de minute in masina.

Cand ploaia se mai domoleste putin ne urcam pe biciclete. Nu e frig, insa suntem putin ingrijorati de ce o sa ne astepte in creasta. 
Pana la cabana Plaiul Foii cunosc drumul, e lejer, numai bun de incalzire, mai ales ca pentru mine e prima tura cu bicicleta din anul acesta.
De o noua rafala ne adapostim sub o streasina. Suntem veseli si vremea nu ne schimba starea de spirit.

Din ceata se iveste masivul Pietrei Craiului, pe care-l ocolim prin partea sa nordica. Creasta se tine ascunsa de patura de nori. Vestea buna e ca nu mai ploua si cerul e din ce in ce mai luminos.

Nici nu stiu cand am si ajuns la Plaiul Foii. E prea devreme pentru o pauza asa ca nu ne oprim. Se insenineaza si curand ajungem la Rudarita. Nu sunt turisti, iar forestierii sunt plecati pe munte. Nu e mare lucru de vazut pe aici. Doar un catel negru ne intampina dand din coada. Se bucura asa de mult ca ne vede incat decide sa ne insoteasca.



Parasim traseul de acces in Fagaras si facem dreapta, catre nord. Vom incerca sa traversam un pinten al Fagarasului, pe la vreo 1500 metri inaltime si sa coboram in Transilvania, la Sinca Veche. Nu suntem foarte siguri ca vom reusi pentru ca si traseul asta e unul desenat de mine pe poza de satelit, fara a avea informatii daca l-a mai parcurs cineva pana acum. In partea de maxima altitudine nu prea se mai vede drumul, poate e ascuns de copaci sau poate chiar nu mai exista, n-avem de unde sti pana nu vom ajunge acolo.
Cred ca am mers pana acum vreo 25 de kilometri cu o rampa foarte legera, sub 5% inclinatie. Plimbare. De acum vine momentul sa urcam mai sustinut. Corrado nu cedeaza si nu se da jos deloc, chiar si acolo unde e greu doar ca sa impingi bicicleta. Catelul e mereu inaintea noastra si parca rade de noi ori de cate ori intorce capul sa vada daca il urmam.



Iesim din padure si avem noroc de priveliste cu "muntii inalti". Norii ni i-au aratat acum, chiar daca nu in totalitate. Ne dam cu parerea si cadem de acord ca de partea cealalta ar trebui sa fie "Curmatura Oticului", pe unde am coborat intr-o alta tura, venind din Iezer Papusa.

Ne racorim la un izvor situat cam pe unde am inceput eu sa desenez mai la intamplare traseul gps. Acesta arata "inainte", dar inainte nu e drum. Avem doar "stanga" si "dreapta". Nici harta Garmin nu ne ajuta, nu mai apare nimic aici. Aproape la ghici alegem dreapta. Dupa vreo doi-trei kilometri ne intoarcem. Drumul se abate tot mai mult de la directia in care vrem sa mergem si pare sa coboare catre Plaiul Foii. Apucam stanga la izvor. Dar si asta se abate, insa n-avem ce face, mergem inainte si speram sa gasim o portita in directia dorita.

Dupa ceva vreme reusim sa iesim in creasta. Ca dintr-o rama de fotografie se iveste Podisul Transilvaniei, cu sate mici, imprastiate precum patratelele unei table de sah. Se vede pana hat, departe. Si se vede ca vine iar vreme rea.

Nu zabovim prea mult si incepem coborarea. Destul de abrupta uneori, pe drum de pamant acoperit cu frunze, aproape lipsita de piatra. Mai jos dam de o zona pe unde s-au luptat ceva masini off-road, sunt sleauri de aproape jumatate de metru, iar mijlocul drumului arata ca untul intins pe paine, ras de scuturile de protectie a motoarelor.


Din fericire noroiul e nisipos si nu adera la anvelopele noastre. Putem pedala linistiti in continuare. Asta pana ajungem la o zona cu adevarat noroioasa, unde balteste apa. Incercam sa o ocolim, insa ne avantam tot mai adanc in desis. Incepe sa ploua cu tunete le fulgere. Ajungem intr-o fundatura si trebuie sa ne intoarcem.  Reusim sa pierdem aproape o ora doar ca sa iesim din nou la aceeasi zona mlastinoasa. Pana la urma se dovedeste ca nu era chiar asa greu de traversat.

La cateva sute de metri e un drum cu macadam, pe care zburam la vale.
Ne uitam cu parere de rau in urma, la catelul care alearga inca dupa noi. Speram sa renunte daca nu ne va mai vedea.
Dupa cativa kilometri ne oprim sa vizitam o manastire si de cum intram in curtea acesteia o noua aversa se dezlantuie cu furie.


In cateva minute cine credeti ca intra in curtea manastirii? Catelul nostru, care ne adulmeca urmele. Douazeci de kilometri a stat langa noi. Ii dam ceva de mancare, sa-i ajunga pentru drumul de intoarcere si, cum ploaia a incetat, plecam pe drumul nostru.

Lumina apusului, filtrata de ploaie, e ideala pentru poze. Frontul atmosferic ne mana de la urma si tinem un ritm sustinut pe asfaltul din care ies aburi.


Urcam in Poiana Marului pe un drum putin circulat la acea ora. Pe ultimile serpentine spre Zarnesti mi se termina de tot combustibilul. Nu ma opresc din manancat pana nu termin vreo 3 batoane si o banana. Asta ma ajuta si curand suntem pe coborarea de la finalul turei.
Un restaurant e numai bine pus langa parcarea Lidl unde am lasat masina. Mancam sanatos si cum de date asta Corrado e soferul, berea intra tare bine.



Route 3054359 - powered by www.bikemap.net

2 comentarii:

  1. Foarte fain ! Imi place spiritul vostru de aventura.
    Poate pe viitor ma alatur si eu voua. Programul imi permite ture in cursul sapatamanii.
    Vant din pupa ! :)

    RăspundețiȘtergere