luni, 14 mai 2012

Hales - Manastirea Ciolanu - Cislau - Hales, mai 2012

        Anul acesta am reusit, din diverse motive, ca prima plimbare mai importanta sa o fac abia la jumatatea lui mai. Am ales o tura nici prea grea, caci nu prea am antrenament, nici prea usoara, caci vreau, ca de fiecare data, sa merg prin locuri interesante si care aduc si o provocare din punct de vedere al efortului de a pedala.
La recomandarea unui prieten din Buzau, McDan, am planuit un traseu pe ruta Hales - Manastirea Ciolanu - DN10 - Cislau - Laposel - Hales. Drumul e parte asfalt, parte forestier de buna calitate, cu cateva catarari abrupte si peisaje interesante.
Dimineata, pe la 7:30, punem bicicletele pe masina, eu si Alex, si la drum!



GPS-ul de masina nu mi-a mers, asa ca in apropiere de destinatie am dat drumul la Garminul pentru bicla, care si-a facut datoria si ne-a dus pe un traseu de... bicicleta. Ne-am trezit in fata, la iesirea din Sarata Monteoru, cu un mare semn de drum inchis circulatiei publice. Si cum cu garda infima la sol a masinii mele nu prea pot iesi de pe asfalt, ne-a indrumat McDan, telefonic, pe un alt drum, prin Vernesti. Am reusit sa pierdem astfel vreo jumatate de ora.
Gasim un loc umbrit unde sa parcam, in apropiere de intersectia catre Manastirea Ciolanu.


Si plecam la drum. Primii kilometri sunt pe un fals plat, ascendent, numai buni pentru incalzire. Alex e vesel, pana aici nu-i mare diferenta ca efort fata de iesirile prin Bucuresti.

Din fericire nu-si pierde dispozitia nici cand incepem sa urcam mai serios.


Ne descurcam destul de bine, stimulati si de vremea frumoasa, de mirosul florilor de paducel si de faptul ca e vineri, lumea e la serviciu, iar noi totusi ne-am permis "aroganta" asta.



Dupa cativa kilometri de urcare pe drumul pustiu, zarim intr-un luminis Manastirea Ciolanu.



Cerem ingaduinta sa intram, desi tinuta noastra nu e una prea potrivita vizitarii unei manastiri si o primim, insa cu rugamintea de a nu face poze in interior. Locul e o oaza de liniste si armonie, cu grija intretinut, ca majoritatea acestor lacase de cult in jurul carora isi duc traiul modest cei ce au ales un alt tip de viata decat al nostru.





Aprindem cateva lumanari si apoi plecam mai departe. 
In mod gresit imi facusem parerea ca manastirea ar fi situata in varful muntelui si ca de acum urma sa coboram. Rampele cele mai ascutite abia acum urmeaza, in zona taberei de sculptura de la Magura, unde GPS-ul a indicat si 16% pe unele portiuni.





Ne mai pacalim de vreo doua ori, cand dupa cate o culme urmeaza o coborare abrupta, insa scurta, drumul continuand de fapt sa urce.
Dupa ce atingem varful, o coborare luuunga ne permite sa ne refacem ritmul respiratiei si sa adunam ceva kilometri rapid si fara efort.

Iesim in DN10 (Buzau-Brasov) in zona Fantanii lui Mihai Viteazul.



Curand regretam portiunea inclinata si obositoare de mai devreme, caci traficul e aglomerat, insa nu exagerat, si mirosul de gaze de esapament e intepator.
In dreapta noastra e raul Buzau, iar pe malul lui serpuie calea ferata ce merge la Nehoiu. Un automotor ne tine companie pret de mai multi kilometri. Am zis inca de anul trecut ca merita o plimbare cu acesta, linia e foarte pitoresca, mai ramane sa vad cand voi avea si timp pentru asa ceva.


Intram in Cislau si chiar dupa statia de gaz GPS-ul bipaie sa facem stanga. Ne bucuram ca drumul ne poarta acum iarasi prin zone linistite, ca nu ne mai deranjeaza masinile.

Incepe a doua urcare mai serioasa a zilei, traversam din nou dealurile, catre Sud acum. Cum iesim din sat, se termina si asfaltul, care lasa loc unui forestier de cea mai buna calitate. Odata cu el vine si umbra, pe care o salutam, caci termometrul arata la soare 34 de grade.






Cautam dupa serpentine zona de luminis, care sa ne arata culmea, insa avem ceva de pedalat pana sa o atingem. Vrem sa poposim in varf pentru o pauza de masa insa, cum nu dam de o deschidere asupra vaii, preferam sa coboram si sa cautam la poalele dealului o poienita. Valea are un aer pastoral, linistit. De langa parau se aud cateva talangi, iar un cioban supravegheaza turma sprijint intr-un toiag.



E prea cald sa ne oprim langa drum. Traversam o zona cu case si apoi gasim si locul cautat. In jurul lui pluteste o ceata ciudata, albastruie. Ma apropii si vad un roi de cateva sute de fluturi albastrui.




Luam masa si facem poza "de grup".

 Iesim in "Drumul Vinului", pe care l-am parcurs intr-o tura anul trecut. Stiu ca mai e un ultim hop, nu foarte inalt, insa destul de abrupt. Ma simt bine, mai bine decat credeam, dupa o pauza asa de mare. Alex e si el ok. Ne vedem in varf atunci!
Dupa cateva minute apare si el. Transpirat si respirand greu, insa a urcat tot pe bicicleta, fara sa o impinga. Bravo lui, mai ales ca bicla e un ciclocross, deci roti de 28 si rapoarte de viteze nu atat de potrivite pentru catarari!
Deja mai avem doar cativa kilometri din tura si ne distram un pic.
Pare ca parapetul respectiv e prea scurt, si-l mai "prelungesc" un pic, aveam cromatica potrivita.



O fantana cu apa rece si buna ne prilejuieste un ultim popas. Improspatati, pedalam in jur de 30km/h pana la masina.


O poza langa zidul unei vechi manastiri si gata, am terminat plimbarea.



Pentru intoarcerea cu masina am ales sa folosim Drumul Vinului, care ne scoate direct la Mizil. E un drum interesant de parcurs si pe bicicleta. Deasupra orasului panorama e superba, cu o deschidere de zeci de kilometri. Pacat insa ca atmosfera era cam incarcata si pozele n-au iesit prea bine.


Seara, pe la sapte, intram in Bucuresti, arsi bine de soare, putin obositi, dar cu satisfactia inca unei plimbari reusite cu bicicleta.

Traseul exact e acesta:


Bike route 1573106 - powered by Bikemap 

5 comentarii:

  1. BACK IN BUSINESS :D
    Bravo si felicitari de tura!

    RăspundețiȘtergere
  2. Merci! ;)
    Maine plecam in continuarea turei de pe Dunare, de la Tr. Severin la Oltenita. De fapt trebuia sa fi plecat de sambata, dar codurile astea galbene ne-au amanat tura.

    RăspundețiȘtergere
  3. Traseul hales - leiculesti - sărată monteoru realizat de minist.Elenei Udrea ,personal implicata in ac.proiect ( acum după gratii ) si consiliul Jud. Buzău, un traseu de vis cum rar va fost sa intilniti in drumurile voastre asemenea frumuseți cu care ne a înzestrat Dzeu. Traseul străbate aprox.15 km printr o pădure virgina ,cu zburdalnicii ieduți care îți sar inopinant in fata bicicletei sau mașinii.Intilnesti podete,parapeturi din piatra naturala izvoare cu apa rece si buna, si alte mi unatii nebănuite. Avind o căsuță de vacanta la Valea Rea ( Pădureni ) acum străbat ac.dist.pina la monteoru in 20 - 30 Min. fata de aprox.1 ora pe vechiul traseu hales vernesti!monteoru.Felicitări celor implicați in aceasta grandioasa opera de arta ,opera caracteristica vrednicului nostru popor,pe care unii binevoitori ! il denigreaza ori de cite ori au ocazia ,încet , încet,inghitindu si limbile otrăvite .Cu bine, si nu uitați sa treceți pe aici !

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc de informare. Am facut drumul ala o data, cand era neamenajat, o sa-l incerc si acum.

    RăspundețiȘtergere