Novaci - Valea Gilortului - Ranca - Groapa Seaca - Petrosani - Dealu Babei - Petrosani, septembrie 2012

Update, 2020: ATENTIE!!! Urcarea pe Valea Gilortului nu mai este posibila decat pana undeva spre jumatatea distantei spre Ranca. Din pacate drumul a fost ras in mai multe puncte de o viitura masiva in 2014. Nici macar cu piciorul nu mai e accesibil.

        Cred ca asta era cam cea mai veche tura desenata pe bikemap si ramasa la categoria "PLAN". Vreo trei ani a asteptat pana sa-i vina randul si multe ture parcurse s-au adaugat dupa ea.

Am revenit deci intr-o dimineata de inceput de toamna in Oltenia cea atat de bogata in trasee MTB, locul unde imi place atat de mult sa pedalez. Sunt insotit de Corado si de Pashaski, amandoi mai in forma decat mine, cu multe maratoane la activ in aceasta vara. 

Toti avem chef sa facem o "tura" in adevaratul sens al cuvantului, unde sa te opresti cand iti place sa pozezi ceva, sa pedalezi in paralel pe drumuri neumblate si sa impartasesti cu ceilalti orice-ti trece prin cap in acel moment.

Am ales ca punct de start al plimbarii localitatea Novaci, extremitate sudica a celebrei sosele de altitudine Transalpina. Desi avem ca punct intermediar Ranca, nu vom ajunge acolo pe Transalpina cea nou asfaltata si atat de aglomerata la sfarsit de saptamana. Alegem o varianta off-road, de fapt un forestier destul de bun, ca de aia ne-am luat MTB-uri si nu cursiere.

La orele noua si jumatate suntem gata de drum. Dupa doar cativa metri asfaltul se termina. In curand la fel si casele si galagia, agitatia. Avem in dreapta noastra Gilortul, pe valea caruia vom continua buna parte din traseu.

Nu sunt grataragii, nici muzica, nici masini pe drum. Exact ce am sperat si parca totusi nereal in comparatie cu zarva de pe Transalpina.

Din pacate cineva a simtit nevoia sa strice si aceasta bucatica de natura! E in plin santier o lucrare de captare a apelor raului, ceva asemanator cu ce se intampla pe raul Capra, in Fagaras. Arata dezolant si ne dam seama ca ar trebui vreo trei parauri asemenea celui de langa noi ca sa umple aceste conducte insetate. Oare nu va mai ramane nimic din Gilort care sa curga pe la suprafata? Pacat...

Campina-Sacele-Campina, mai 2010

        Plecam din Bucuresti pe la 5:40AM, cinci oameni in trei masini. Toti avem ochii umflati si rosii de nesomn, de la fumul micilor din ajun (1 Mai muncitoresc).

Pana la Campina ne trezim si la opt fara un sfert ne urcam pe biciclete. Vremea e frumoasa si pana la Barajul Paltinul ajungem fara probleme.

Serpentinele care urmeaza ni se par mult mai usor de abordat ca acum doi ani, nu si pentru ClaudiuM, care face acum pentru prima data un traseu la munte.

Pe baraj facem o scurta pauza

Pe malul lacului Izvorul Muntelui si pe sub Ceahlau, august 2012

        Pana acum nu am parcurs vreo tura in Moldova, principala cauza fiind distanta destul de mare fata de Bucuresti. Cum am avut ceva treburi de rezolvat la Piatra Neamt, am zis sa profit si am plecat cu bicicletele agatate pe plafonul masinii. Aveam deja schitat un traseu nu foarte lung si nici foarte greu, numai bun sa-l pot parcurge impreuna cu prietena mea.

Vineri, pe la orele 16:00, lasam masina parcata langa barajul de la Bicaz si, sub amenintarea norilor plumburii si involburati, pornim pe drumul forestier ce serpuie pe malul drept al lacului.