Traseul fostei cai ferate 219 (Ramnicu Valcea - Valcele), mai 2013

         Pentru a scurta cu peste 100 km distanta pe calea ferata dintre Bucuresti si Arad s-a inceput inainte de Revolutie un proiect grandios. E vorba de o noua linie de 38 de km,  ce ar fi trebuit sa lege localitatile Valcele (cativa kilometri la sud de Curtea de Arges) de Ramnicu Valcea.

Traseul ales e unul spectaculos, determinat de relieful zonei si cuprinde 2 tunele (Plostina-1910m si Gibei - 2250m) si o multime de viaducte si lucrari de stabilizare a solului. 

In spiritul acelor vremuri s-a facut economie la sange inca de la proiectare. In locul viaductelor s-a preferat ridicarea unor ramblee enorme, doar din pamant, care nu aveau cum sa reziste, astfel ca trenurile au circulat doar sporadic. Linia e mai degraba una de inceput de secol XX, cu un singur fir, neelectrificata. Viteza medie ar fi fost una de asemenea foarte mica. 

Ar fi fost... Din cauza solului pacatos, ce fuge la vale la fiecare ploaie s-a optat pentru inlocuirea rambleelor cu viaducte din beton insa fondurile insuficiente au facut ca totul sa ramana doar pe jumatate terminat, Unele viaducte au pilele doar la nivel de radier.

Asadar sute de milioane de dolari zac aruncate acum pe dealuri si prin funduri de vai, dupa cum veti vedea. S-au strans doar sinele si traversele, ramanand in urma un terasament relativ potrivit pedalarii.

Am aflat intamplator de aceasta lucrare impresionanta de aici. Pozele postate pe acel forum m-au convins sa incerc o parcurgere pe bicicleta traseului, lucru petrecut chiar in sambata de dinaintea Pastelui. Am ales sensul Ramnicu Valcea - Valcele si am plecat cu gandul de a incerca sa urmez cat mai mult din traseul caii ferate, chiar daca stiam ca unele portiuni sunt invadate de vegetatie.

Pe la 10:30 sunt gata de drum. Voi fi insotit de Alex, ce pedaleaza pe o bicicleta de trekking, cu roti ingrijorator de firave pentru lupta cu pietrele din terasament.

Zimbraria Neagra-Bucsani, aprilie 2013

        Anul trecut aflasem ca la doi pasi de Bucuresti exista, nestiuta de multa lume, cea mai mare zimbrarie din tara. Aceasta se gaseste intr-o padure, Neagra-Bucsani, undeva la sud-vest de Ploiesti.

Cum soarele de primavara ma imbia sa scot bicicleta din casa, m-am gandit sa dau o tura prin padurea cu pricina.

Am pus bicicletele pe masina si am plecat impreuna cu sotia, in directia nord, pe DN1A, catre Mogosoaia, Buftea... Drumul nu e de o calitate deosebita, dar nici nu rupi masina pe el.

La Postarnacu iesim din national catre stanga, spre Frasinu. Dupa cativa kilometri, la Gheboaia, parcam langa scoala si ne echipam.

Primii kilometri sunt pe asfalt, prilej sa ma reobisnuiesc cu SPD-urile la care am renuntat pentru un an, dupa o cazatura mai nasoala. Am schimbat marca, de la Crank Brothers la XTR si deocamdata sunt foarte incantat de cum se comporta, in special de decuplarea pedalei, cu care avusesem atatea probleme in trecut.

Spre Ratoia asfaltul e ceva mai deteriorat, cu masina ar fi trebuit mers cu grija, sunt destule cratere, insa pe MTB n-avem grija lor. Termometrul arata 23 de grade la soare, vantul adie usor din stanga fata, iar la orizont se zaresc crestele inca albe ale muntilor.

EuroVelo6 - Partea a IV-a: Dunarea, de la Oltenita la Tulcea (Sulina), septembrie 2012

        Desi aproape imi luasem gandul de la a termina Turul Dunarii in acest an, mi s-a ivit o ocazie neasteptata de a-mi lua cateva zile de concediu. Am facut rapid pregatirile si joi dimineata - 20 septembrie - pe la orele opt si jumatate eram in Oltenita, pe bulevardul principal, acolo unde incheiasem precedenta etapa.

Prima Zi (Oltenita - Bac Chiciu - Manastirea Pestera Sf. Andrei) - 129km

Temperatura e placuta pentru pedalat si chiar am parte de soare, in ciuda prognozelor ce anuntau cer acoperit. Sunt optimist, desi acum, spre deosebire de restul traseului Dunarii, o sa biciclesc de unul singur, intalnindu-ma insa pe traseu cu prietena, care va merge cu masina.