luni, 25 aprilie 2011

Drumul Vinului, aprilie 2011

        Sambata dinaintea Pastelui se anunta cu soare si temperaturi placute. Cum toate erau deja randuite acasa, am zis ca merita sa-mi petrec timpul pedaland agale pe un drum despre care auzisem cate ceva, cum ca ar fi pitoresc, putin umblat si in stare destul de buna.
Drumul asta se vrea promovat turistic sub numele de Drumul Vinului insa, in afara de vreo trei placute cu numele lui, nu am mai zarit vreo investitie.
N-am stat prea mult sa ma documentez cand am facut traseul, de altfel si dupa excursie, cand am cautat mai multe detalii nu am gasit un traseu exact al acestui drum, de unde incepe si unde se sfarseste.
Conform hartii de mai jos, am ratat prima parte a lui, in zona Pietroasele, conform altor surse, am fost pe el, in zona Hilea.
Ca l-am nimerit sau nu, e mai putin important, zona e una deosebita, cu trafic minim, o placere pentru pedalat.
Am plecat din Gara de Nord impreuna cu Corrado, cu un accelerat, la 7:30AM, cu destule emotii, trenul avand doar patru vagoane, iar peronul fiind intesat de calatori. Planul era sa punem biclele la capatul trenului, chiar langa locomotiva, sa nu stea in drum. Din pacate, dar si din fericire, vagonul ala era de clasa I, noi avand bilete la a doua. Tot la a doua aveau si restul de cateva sute de calatori, care, de cum s-a oprit trenul la peron, au dat asaltul asupra usilor.
Ne-am hotarat sa ne urcam totusi in primul vagon, aproape gol, si ne-om descurca noi cu nasii.
Acestia n-au comentat despre diferenta de clasa, ci despre faptul ca n-avem voie cu biclele in tren. Stiam deja textele si cu cinci lei de fiecare am stat linistiti, chiar ne-am asezat apoi confortabil pe canapele.
La 9:30 am ajuns in Buzau si am plecat imediat la drum. Oprindu-ne la un moment dat, am vazut ca vin din spate alti doi ciclisti, erau McDan, cu care am urcat in toamna trecuta pe Penteleu si Daniel Rosioru. Mergeau intr-o tura pe dealurile de langa Buzau, impreuna cu niste bucuresteni. 
Nororcul nostru ca, povestind pe unde vrem sa apucam, am aflat ca la iesirea din Sarata Monteoru e un drum de sonde, noroios rau, asa ca la recomandarea buzoienilor am optat pentru o alta varianta si am pedalat impreuna cu ei pana in Hilea. 

Dupa o pauza de hidratare la terasa magazinului de mai sus, ne-am despartit, eu si Corrado tinand asfaltul, ei facand dreapta, pe coclauri. 
Curand se termina localitatile, iar drumul e de vis, proaspat renovat, serpuind printre dealurile inverzite. "Lipseste" ceva din decorul cu care suntem obisnuiti: marginea soselei si poienitele pline de manelisti si gunoaie.



Traversam si cateva localitati populate de majoritar de tigani, dar sunt oameni de treaba, foarte multi ocupati cu jupuirea mieilor atarnati in pomii din fata caselor.
Intre Glod si Lapos avem parte de o urcare un pic mai serioasa, insa fara probleme, poate doar un pic pentru genunchiul lui Corrado, care-l cam supara dupa ce a cam exagerat cu bicla saptamana trecuta. 


Si apoi iarasi aproape plat, cu mult verde pe marginea drumului si alb pe dealurile din dreapta. Imi pare ca ar fi zapada ramasa din iarna si acoperita cu ceva pamant. Un localnic confirma parerea lui Corrado, e doar sare, multa sare. 



Dupa Plopeni, orasel care mi s-a parut foarte curat si ingrijit, ne intalnim cu alti doi ciclisti, ploiesteni, pe unul dintre ei cunoscandu-l deja de pe Net, Tataitza. Ne invita sa mergem cu ei spre Ploiesti, dar noi vrem sa mergem pana la capat pe Drumul Vinului, asa ca tinem spre Baicoi. 
In Baicoi cineva ne recomanda un restaurat bun, Steel, unde si mancam si bem cate doua beri. Recomandam si noi mai departe...
Mai avem destul de mult timp pana la trenul de intoarcere si doar vreo doi kilometri pana la gara, asa ca mai ardem nitel gazul pe terasa. 

Parcat pe marginea DN1 am dat de dumnealui. O fi de dinainte sau de dupa razboi? Cred ca imediat dupa...

Si o ora de plaja in gara Floresti Prahova.

Personalul a avut un parcurs ciudat, a mers intai in Ploiesti Sud, unde a stat cel putin 20 de minute, ca sa faca apoi celebra "intoarcere". 
In Bucuresti era deja frig si astfel am testat prima oara facilitatea Metrorex, de a permite accesul cu biclele in weekend in vagoane. Pacat ca n-au facut si niste porti speciale, ca trebuie sa salti bicla peste portile clasice, ocazie pentru mine aproape sa demolez o lampa de pe plafon. 
Ora 22:00 m-a gasit acasa dupa un dus mult asteptat, tratandu-mi babeste arsurile de pe maini cauzate de soarele neasteptat de puternic. Acum port costmul de tractorist...

Pentru track-ul GPX lasati un comentariu si vi-l pot trimite.

3 comentarii:

  1. Frumoase locuri.
    Bere pe drumul vinului?? :-)
    Te antrenezi intens ptr partea a2a drumului de-alungul Dunarii?

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa e, mai e putin pana la excursia de pe Dunare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cam scurta povestea, eram obisnuita cu unele mai lungi....plus ca iar nu ai poze!

    RăspundețiȘtergere