Rusenski Lom, septembrie 2009

Plimbare sub soare de toamna

Odata cu vara s-au dus si turele marete, de zeci de kilometri si mii de metri diferenta de nivel. Vin acum plimbarile mangaiate de soarele bland al toamnei, la altitudini mici, unde vantul si frigul nu au ajuns inca.
Daca tot am schimbat registrul am zis sa iesim pentru prima data afara din tara cu bicicletele si unde se putea mai facil decat in Bulgaria?
Aflasem cu putina vreme in urma de o zona deosebita, cu peisaje interesante, la o aruncatura de bat de Bucuresti, zona in care s-a amenajat un traseu cicloturistic.
Stiu ca sunt doar 57 de kilometri de pedalat, cu o altitudine maxima de doar 300 de metri asa ca plecam nu foarte de dimineata si ajungem la punctul de start al traseului, in extremitatea sa sudica, in satul Krepcea, pe la orele 10:00. Soseaua nu e nici prea buna, nici prea rea, insa libera si placuta la condus.

In Krepcea ne simtim ca la romani, nicaieri vreun indicator al traseului, nimeni sa rupa o boaba de engleza si nici de bicicletătă nu intelegeau. Mergem mai intai sa vedem o biserica rupestra, la doi kilometri in afara satului. O gasim usor si vedem ca din fonduri europene au modernizat accesul la ea. Ce noroc pe capul nostru, nu o mai luam pieptis la deal, au facut scari. Le urcam pe jumatate si acolo ne opreste o mare poarta de fier inchisa cu doua lacate. Nici tipenie in jur, niciun program de vizitare afisat...
Ne multumim cu cateva poze de afara si plecam apoi sa cautam din nou traseul de bicicleta.

Ne invartim vreo 15 minute, vorbim cu mainile si in final aflam drumul cel bun. Un baiat ce vindea la un boutique ne confirma directia dand din cap de la stanga la dreapta, asa zic bulgarii da.
Ne urcam pe biciclete, eu si Zax, urmand ca prietenele care ne-au insotit sa ne recupereze peste cateva ore de la capatul traseului, din Basarbovo.
Pedalam pe sosea si nu stim daca suntem sau nu pe traseu. Mie nu prea-mi place asfaltul si mi-ar parea rau sa aflu ca traseul de bicle era pe altundeva, pe offroad.
Soarele e sus, dar nu mai are putere sa ne coaca, asfaltul e ok si rar suntem depasiti de cate o masina. Pedalam lejer si ne bucuram de privelistea colinelor domoale care trec incet pe langa noi.

Drumul urca si coboara, uneori chiar si cu inclinatii de 8%, dar rampele nu sunt lungi, sa scoata sufletul din noi.
In scurt timp suntem in Gorsko Ablanovo si tot n-am dat de niciun indicator...

O coborare rapida se termina cu o intersectie in T, normal, fara indicatoare. Noroc ca apare o Lada obosita care opreste la semnele noastre disperate. Trebuie sa o luam la dreapta si la cateva sute de metri intram in Katselovo. Aici dam de primul semn ca totusi suntem unde ne dorim sa fim.

Bucuros, trag tare la deal si-l astept pe Zax in culme. Are ceva probleme cu niste crampe ce nu-l lasa sa mearga cum si-ar dori. Pauza mica la umbra si cateva poze.

Coboram in viteza si pe fundul vaii dam de satul Nisovo. Zax are probleme mari in o zona acoperita de nisip gros, dar reuseste sa nu sarute asfaltul.

Cu fonduri europene s-a ridicat aici o pensiune foarte cocheta, Four Pines, n-am intrebat de preturi, dar pe afara arata binisor.

De aici malul raului se schimba si apar tot mai des pereti verticali, dintr-o roca puternic erodata de apa si in care se zaresc zeci de vagauni, de mici pesteri.

Trecem de jumatatea traseului, iar Zax, daca nu mananca ceva nu mai merge nicaieri. Ne oprim intr-o poienita plina de muste enervant de agresive si ciupitoare, insa daca-i musai e musai. Infulecam ceva sandwich-uri si o tulim repede, din cauza mustelor, bineinteles.
Sunt un pic dezamagit, am trecut bine de jumatatea drumului si desi e unul frumos, n-am parasit deloc soseaua.
Mai trecem prin cateva localitati si la o pauza de poze, Zax mai sa adoarma pe bicla.

 

In Krasen mi se implineste speranta si iesim de pe sosea, mai e putin din traseu, insa malul raului e din ce in ce mai frumos.

Atingem si punctul final, Basarbovo si aici vedem inca o manastire sapata in piatra ce strajuie raul.

Ne recupereaza masina si in cateva minute suntem in Ruse, asezati la o terasa din Centru, Happy, unde nu stim la ce sa privim mai intai, la meniu sau la chelnerite...

Ghftuiti, plecam spre tara si la 8 suntem deja fiecare pe la casa lui.

Pentru track-ul GPX lasati un comentariu si vi-l pot trimite.